sâmbătă, 9 martie 2013

HotNews.ro - Bloguri
Bucuresti
| alte orase
14°C
6°C
12°
Luni
18°C
7°C
senin (noaptea)
News Alert
Breaking News
Mobile
RSS
BLOGURI
Ana-Maria Caia

Eurovisionul minut cu minut

de Ana-Maria Caia @Sâmbătă, 9 martie 2013, 23:52 în
Dacă nu aţi văzut selecţia naţională, o puteţi citi aici la mine. Piesele nu are rost să le ascultaţi, sunt ceva, aşa gen Bon Jovi rupt de beat sau Axel Rose dacă şi-ar fi petrecut viaţa într-o...

Citiţi restul pe Caia.ro

Calatorie pentru mama ta

de Ana-Maria Caia @Joi, 7 martie 2013, 14:17 în
Dragă mamă, pe tine te ducem rar în vacanţe, dacă te ducem cumva vreodată. Tu ţi-ai petrecut concediile cu noi, ne-ai târât pe la mare şi pe la munte până am crescut şi-am devenit cu nasul prea pe...

Citiţi restul pe Caia.ro

MasterChef- Romania muncitoare vs Romania badarana

de Ana-Maria Caia @Miercuri, 6 martie 2013, 12:49 în
Ieri a luat-o din loc sezonul al doilea din MasterChef, pe Pro Tv, de la 20.30, iar eu era să uit pe foc borşul ucrainean de sfeclă, absorbită fiind de emoţiile prin care trecea prima concurentă. De...

Citiţi restul pe Caia.ro

La coltu' strazii

Îl convinge cineva pe Ponta că la școală se învață multe lucruri inutile?

de Ovidiu @Sâmbătă, 9 martie 2013, 22:59 în

Victor Ponta, plagiatorRevin, se șlefuiesc și se intensifică sugestiile despre domenii ce sunt abordate insuficient, superficial sau chiar deloc în școala românească. Politicieni, reprezentanți ai societății civile, jurnaliști sau oameni de afaceri vin cu observații și argumente pertinente. Doar în ultimele două săptămâni am consemnat mai multe astfel de recomandări:

  • Primul-ministru în persoană a remarcat că se face prea puțină mișcare la școală. E foarte adevărat, iar efectele se văd în starea de sănătate a tinerei generații. Prompt, ministrul educației a promovat o schimbare a curriculumului prin care crește numărul de ore de educație fizică, iar ministrul tineretului și sportului a anunțat că are planuri pentru reluarea competițiilor inter-școlare
  • Un membru al CNA readuce în discuție mai vechea sugestie a cursurilor despre mass-media. Argumentul e pertinent: într-o țară în care opinia publică este formată preponderent de mass-media (de televiziune, mai exact), este o problemă că cetățenii nu reușesc să recepționeze critic mesajele primite pe aceste canale.
  • Dinspre organizațiile civice am notat încă o dată recomandarea de a îmbunătăți drastic forma în care se învață cultura civică și educația pentru democrație, incluzând neapărat elemente care țin de explicarea democrației, alegerilor, sistemului de partide etc. Nici măcar nu mai e nevoie să explicăm de ce, e suficient să ne uităm la lipsa de civism a majorității concetățenilor noștri.
  • Tot din societatea civilă, dar din zona organizațiilor care reprezintă românii din străinătate, am văzut interesanta sugestie a diversificării spectrului de limbi străine învățate în școală, dar și a lăsării selecției la decizia școlii. E cât se poate de rațional ca în comunitățile în care o bună parte din locuitori sunt în Spania sau Italia, copiii să învețe la școală mai degrabă limba țării în care muncesc părinții lor.
  • Oamenii de afaceri – și nu numai ei – insistă asupra nevoii de a avea educație antreprenorială în școală, în încercarea de a schimba imobilismul caracteristic culturii locului. Mai mult de-atât, recentele discuții în jurul contractelor de credit prin care băncile profită de naivitatea clienților și alte evenimente similare aduc în discuție necesitatea unei solide educații economice.
  • Nu în ultimul rând, ministrul educației a vorbit în câteva rânduri despre planurile sale de a reintroduce elemente cultural-artistice (teatru, poezie, muzică) în planurile generale de educație, cu scopul de a descoperi și potența aptitudinile și sensibilitățile copiilor noștri

Niciuna dintre aceste propuneri nu este nouă. În fapt, ele reflectă o realitate tristă a școlii românești: copiii trec prin sistemul public de educație fără a deprinde competențe de bază pentru a trăi în democrație și în capitalism, dar și fără a avea șansa de a își dezvolta corpul și spiritul în căutarea aptitudinilor înnăscute. Costul pe termen lung al acestei stări de fapt este uriaș pentru societate.

Este un moment bun pentru a redeschide discuția. După adoptarea noii Legi a Educației așteptăm pregătirea unui nou curriculum național. Incapacitatea de a duce această sarcină la bun sfârșit a fost un eșec dureros al ministrului Funeriu. Noul ministru, Pricopie, a declarat că un termen optimist pentru a avea noul curriculum implementat este septembrie 2014, iar unul realist septembrie 2015. Este un semn bun că nu se grăbește să termine repede, ci își ia timp. Pe de altă parte, asumarea acestui termen înseamnă că undeva se lucrează. Este un semn rău că nu se lucrează transparent și în colaborare cu toți cei care, iată, sesizează probleme și fac recomandări pertinente.

Un element comun al tuturor recomandărilor enumerate mai sus este că niciodată nu au fost luate în seamă de decidenți, cu o excepție. Nu întâmplător am început enumerarea cu cea mai recentă propunere. Ca în timpurile „bune”, indicațiile prețioase ale premierului au fost implementate cu celeritate de funcționari. Chiar și în acest caz, lucrurile nu sunt chiar finalizate. Rezistența sistemului, conservator cum îl știm, este mare. Sigur că sunt și obiecții întemeiate, pentru că nu există analize de impact și dezbaterea a fost inexistentă. Dar se pronunță împotrivă mai ales cei care rămân ferm convinși că „înainte era mai bine”, adică elevilor trebuie să li se bage în cap multe detalii inutile din matematică, literatură și științe, și nimic altceva; sunt opozanți fermi cei ce nu știu să facă altfel și urăsc noul din principiu; și se mai împotrivesc și cei ce calculează doar în norme și ore, de parcă școala ar exista ca să asigure un loc de muncă profesorilor, nu să educe elevii. Toți împreună nu sunt deloc puțini și sunt cei care au făcut din sistemul public de educație afacerea lor privată.

Însă capacitatea premierului de a provoca o schimbare cu influențe potențial pozitive este, dincolo de felul prost în care e întrebuințată, un element ce poate fi luat în calcul. Până la urmă, dacă altceva nu merge, măcar să profităm de înclinația micului plagiator către un despotism luminat. Haideți să îl convingem pe Ponta că copiii noștri învață la școală multe prostii inutile; că au nevoie – că avem nevoie! – să învețe despre societate, democrație și economie; că nu e suficient să știe să scrie și să citească, ci trebuie să învețe să gândească; că nu se pot împlini și realiza fără mișcare și sport, și nici fără artă și cultură. Haideți să îl convingem pe Ponta că poate intra în istorie așa cum nici Băsescu nu visează, dacă îi găsește pe acei indivizi care în niște birouri ascunse pregătesc acum viitorul școlii românești, și le spune că e nevoie de o schimbare de fond pentru a avea progres. Haideți să îl convingem pe Ponta. Cum naiba facem asta?


O tristă țară veselă: știri cu rezerviști, securiști, traseiști-masoni și baroni

de Ovidiu @Joi, 7 martie 2013, 16:29 în

Partidul cu epolețiPe scena politică, și-a anunțat zilele trecute renașterea un partid-fantomă: Alianța Lege și Ordine, prescurtat ALO. Îi spun fantomă pentru că, deși a participat la alegeri mai demult, nu îl regăsim re-înregistrat în lista Autorității Electorale. Sub acest nume suav se ascundea până acum un oarecare Gheorghe Dinu, un fost șef la „doi și-un sfert”; din anunțul de presă aflăm că i s-au alăturat și alți securiști, care au ordine de unitatate prin diverse locuri: unii pe față, la SRI, alții mascați la Armată, iar unii acoperiți în civil, inclusiv vreo doi ziariști. Este memorabilă doctrina partidului: ALO are drept scop dezvoltarea şi modernizarea societăţii româneşti prin promovarea şi punerea în practică în Romania a doctrinei ordoliberale contemporane de vocaţie germană, cu elemente sociale de tradiţionalism de tip japonez. N-ați înțeles cum vine treaba asta cu tradiționalismul japonez? Nu-i nimic, Partidul cu Epoleți are și obiective concrete: harachiri pentru Curtea Constituțională, că nu ne mai trebuie. Curat lege, curat ordine! Oare tovarășii Dinu, Savoiu, Degeratu, Micador și ceilalți chiar se plictisesc la pensie?!

Nicolae-Ciprian NicaÎn Parlament, Comisia Juridică a luat în discuție Legea Lustrației, găsite cu probleme de neconstituționalitate de CCR. Cu această ocazie s-a făcut remarcat vicepreședintele Comisiei, deputatul PSD de Vrancea Nicolae-Ciprian Nica, care a propus să fie pur și simplu respinsă legea. Propunerea a fost adoptată cu entuziasm și astfel va merge către plen. Nu intrăm în discuția de fond. Să remarcăm doar că deputatul Nica a primit în 2008 decizie de colaborator al Securității, confirmată în 2012, irevocabil și definitiv, de justiție. El și-a început cariera de securist încă din 1976, când era elev de liceu, dând note informative despre colegii care ascultau Europa Liberă. Acum este deputat și, iată, militează cu succes pentru respingerea legii lustrației. Nu mai bine se înscrie el direct în ALO?

Berceanu despre masonerieAparent fără legătură cu Securitatea, prim-vicepreședintele PDL, Mihai Stănișoara, a luat drumul PNL, unde va primi funcția de vicepreședinte. Zice că PNL e singurul partid de dreapta și musai trebuie să fie acolo. Lasă că nu mai departe de anul trecut Stănișoara îl gratula cu fel și fel de epitete, e presa plină de umor pe tema asta. Lasă că nu mai departe de anul ăsta, la dezbaterea bugetului, Stănișoara acuza socialismul PNL. Eu nu pot să nu observ un șablon: Frunzăverde, fost prim-vice PDL, acum vice PNL; Stănișoara, fost prim-vice PDL, viitor vice PNL. Radu Berceanu explică cum că amândoi ar fi masoni și au primit ordin pe linie conspiraționistă, ceea ce nu face decât să completeze șablonul. Acum aștept cu nerăbdare congresul PDL, să văd cine va fi ales prim-vicepreședinte: așa mai descoperim și noi un mason și aflăm și un viitor vicepreședinte liberal.

Nicușor Constantinescu despre economia realăLăsând puțin la o partea meandrele ideologiei de rit masonic, dar fără să plecăm departe de realitatea epoleților – rămânem totuși în România – să notăm și revolta baronilor împotriva ministrului pentru buget Voinea (despre care am aflat ieri că e și ocupat și delegat). La sfârșitul lui ianuarie, la presiunea FMI, Guvernul a obligat prin ordonanță de urgență autoritățile locale să își reducă arieratele cu 85% până la sfârșitul lui martie, sub amenințarea blocării plăților de la bugetul central către cele locale. Iată a trecut o lună și ministerul de finanțe a constatat că nici vorbă de reducere, datoriile consiliilor județene și ale primăriilor chiar au crescut. Așa că l-au pus pe bietul Voinea să le trimită o circulară prin care să le amintească ce au de făcut. A sărit ca ars baronul de Constanța, Nicușor Constantinescu, care ocupă temporar jilțul de baron-șef, i.e. președintele Uniunii președinților de Consilii Județene, cât timp Dragnea e ocupat să facă pe ministrul. Să trecem peste amenințările lui Constantinescu, de tipul „bă, noi v-am pus miniștri, vă ia dracu’ dacă vă băgați pe afacerile noastre”, și să notăm câteva adevăruri spuse de același individ de pe malurile mării: 1. Între economia reală și ceea ce se trece în contabilitate nu există legătură; 2. Ministerul de Finanțe nu înțelege acest lucru; 3. Baronii locali înțeleg și știu ei mai bine.

Acum să tragem linie și să observăm: ce este comun tuturor celor pomeniți în știrile de mai sus? Nu vă grăbiți să spuneți „securiști”! E o întrebare capcană, nu aștept răspunsul evident, nu poate să fie atât de simplu. Ei bine, da, felicitări celor ce au observat, e vorba doar de bărbați. După cum știm, în orânduirea socialistă multilateral dezvoltată, tovarășele de viață mai greu avansau în poziții de răspundere. Nu-i așa că altfel sună acum cerința feminiștilor de a avea cote de reprezentare? Aveți grijă ce răspundenți că doar azi nu-i 8 martie!


Liviu Voinea, un ministru ocupat (și delegat)

de Ovidiu @Miercuri, 6 martie 2013, 14:29 în

Liviu VoineaLiviu Voinea este ministrul delegat pentru buget. Anterior s-a făcut cunoscut drept consultant ce avea și unele activități civice. Este o persoană tânără, inteligentă, educată. S-ar zice că sunt toate premizele să fie un ministru deschis către transparență și dialog. Cu aceste lucruri în minte, o colegă a dorit să îi pună mai multe întrebări, în special despre publicarea bugetului României în format deschis (dar nu doar pe acest subiect). Ca orice cetățean conștiincios, s-a înscris la programul de audiențe publicat pe site-ul ministerului. Acest lucru se întâmpla pe 17 ianuarie.

Într-o primă fază, nu a răspuns nimeni. Ca orice activist serios, colega mea nu a renunțat, ci a început să sune la cabinetului ministrului-delegat, unde a obținut doar amânări. Să zicem că erau oarecum justificate, ministrul Voinea avea o perioadă grea, cu pregătirea bugetului pe 2013 și vizita delegației FMI. Doar că timpul a trecut și tot nu am primit niciun răspuns. A fost nevoie de mesaje scrise, în care se aminteau obligațiile legale ale angajaților publici.

După aproape o lună, am preluat temporar „cazul”, înlocuindu-mi colega ce avea o deplasare mai demult planificată. După câteva zile, să vezi minune: primesc o reacție de la cabinetului ministrului. Pe 14 februarie, la ora 12:37, o asistentă de cabinet îmi scria pe un ton imperativ, într-un text care făcea abuz de majuscule ori de câte ori se referea la Persoana Domnului Ministru Delegat Liviu Voinea, că „întâlnirea s-a stabilit” pentru a doua zi, 15 februarie, la ora 14:00. Mai mult, îmi cerea să confirm participarea până la ora 15, în ziua primirii mesajului.

Mi s-a părut un exemplu de tupeu și aroganță. Le-a luat o lună să răspundă la o solicitare, și când o fac așteaptă de la mine să confirm în două ore și să mă dau peste cap să îmi schimb programul de pe o zi pe alta! Fără să folosesc chiar aceste cuvinte, le-am explicat punctul meu de vedere. După ce inițial aceeași asistentă de cabinet mi-a răspuns cu mult tupeu că să accept sau să tac, când am avertizat că voi face public aceste lucruri, brusc m-a pasat la responsabilul cu relații publice. Acesta a reușit în doar o oră să găsească o altă variantă, pe 21 februarie, la ora 10.

Dacă ați ajuns aici cu lectura și credeți că m-am și întâlnit cu ministrul (pardon, Ministrul), vă înșelați. Pe 20 februarie la ora 19, domnul responsabil cu relații publice îmi trimitea emailuri și sms-uri să îmi spună că a apărut ceva urgent și se anulează întâlnirea. Mi-a mai promis că vor reveni cu o nouă dată. De atunci, nu am mai auzit de ei, deși am revenit cu un mesaj să îi anunț că încă mai solicit audiența cu pricina.

Suntem pe 6 martie. Așteptăm ca ocupatul domn ministru Voinea (pardon! Domn Ministru Voinea) să răspundă unei solicitări de audiență făcute în 17 ianuarie.

Între timp, despre chestiunea bugetului publicat în format deschis, i-am scris și premierului Ponta (o dată, de două ori). Ba chiar au fost niște promisiuni de la cabinetul premierului. Nu mică ne-a fost mirarea când am primit un răspuns scris semnat, supriză, de același Liviu Voinea. Pe scurt, zice că nu. Singurul argument este că a mai găsit el niște țări în care nu se face așa ceva. Pe lângă stupizenia argumentului, nici măcar nu e bine informat, în majoritatea țărilor menționate de el, ca să nu mai vorbim despre majoritatea țărilor din UE și despre însăși Comisia Europeană, bugetul este disponibil în formate ce sunt prelucrabile automat de calculator. Mai multe informații despre toată tărășenia găsiți aici.

Eu cred că pur și simplu ocupatul domn Voinea, de când a ajuns mare ministru, e prea ocupat cu propiul ego ca să își mai amintească de vremurile când era un decent și inteligent economist și activist. E o evaluare personală.

(sursa foto: Mediafax)



Dollo

Schengenul la pensionari

de Dollo @Sâmbătă, 9 martie 2013, 19:03 în
Doamna Oprea a murit la Luxembourg, soțul ei la București. S-or mai întâlni ei după moarte dacă nu ne-au primit ăștia în Schengen?

Ce-și doresc duamnele

de Dollo @Vineri, 8 martie 2013, 10:39 în

În caz că vă întrebați ce să faceți azi, domnilor: cumpărați un braț de flori și oferiți-le necunoscutelor pe stradă. O să vedeți cele mai frumoase și sincere zâmbete pe care nu le vor produce vreodată toate bijuteriile din lume.

Mărțișorul primarilor pentru bucureșteni: un talcioc jegos

de Dollo @Marţi, 5 martie 2013, 18:06 în

În timp ce Oprescu a făcut un regulament constipat pentru Centrul istoric, primăriile au dat autorizații de vândut mărțișoare și între liniile de metrou

adrian halpert

Muzichia de sambata – For the Love of God. Azi „vorbeste” chitara!

de adrian halpert @Sâmbătă, 9 martie 2013, 13:02 în
Astazi lasam doar chitara sa „vorbeasca”. Il ascultam pe Steve Vai – unul dintre cei mai mari chitaristi ai lumii, dupa unii cel mai mare! – cu „For the Love of God”, un solo clasic de chitara. Aici, Vai canta impreuna cu Holland Metropole Orchestra. Simfonie, nu altceva! O inregistrare din 2005, disponibila si pe site-ul [...]

Cum a ucis Adrian Nastase presa romaneasca

de adrian halpert @Vineri, 8 martie 2013, 13:01 în
Miercuri, am participat la o emisiune la Money TV despre dosarele lui Adrian Nastase, alaturi de avocatul acestuia, Ioan Cazacu. Nu stiu cat de vinovat este Nastase in cazul „Trofeul calitatii” in care ispaseste o pedeapsa cu inchisoare de doi ani. Probabil ca la termenul din 18 martie va fi din nou liber in urma [...]

E foame de bani, baieti!…

de adrian halpert @Joi, 7 martie 2013, 16:40 în
Eram astazi la pranz intr-o emisiune la Realitatea TV, cand a venit o stire tratata drept bomba de catre realizatori: „Ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, a transmis o circulara autoritatilor locale prin care cere plata cu prioritate a arieratelor catre buget, scrie Gandul.info, care noteaza insa ca aceasta initiativa i-a nemultumit pe presedintii consiliilor judetene”. [...]

Alex Mihăileanu

Cel.ro şi reclama comparativă (interzisă, dar nu şi pentru ei)

de Alex Mihăileanu @Sâmbătă, 9 martie 2013, 12:43 în

Din cîte îmi amintesc, în România, reclama comparativă este interzisă (chiar şi în newslettere). Nu şi pentru cel.ro, care n-are nici o jenă să compare produsele din oferta proprie cu cele ale… Altex. Culmea, Altex e competitor şi nu prea, într-o piaţă dominată de emag.ro. Dar, deh, cine are tupeul să se compare cu cel mai mare jucător din ecommerce-ul local? Cel.ro? Să fim serioşi…

© Copyright Subiectiv.ro. Toate drepturile rezervate.

Cel.ro şi reclama comparativă (interzisă, dar nu şi pentru ei)

de Alex Mihăileanu @Sâmbătă, 9 martie 2013, 12:43 în

Din cîte îmi amintesc, în România, reclama comparativă este interzisă (chiar şi în newslettere). Nu şi pentru cel.ro, care n-are nici o jenă să compare produsele din oferta proprie cu cele ale… Altex. Culmea, Altex e competitor şi nu prea, într-o piaţă dominată de emag.ro. Dar, deh, cine are tupeul să se compare cu cel mai mare jucător din ecommerce-ul local? Cel.ro? Să fim serioşi…

© Copyright Subiectiv.ro. Toate drepturile rezervate.

Cel.ro şi reclama comparativă (interzisă, dar nu şi pentru ei)

de Alex Mihăileanu @Sâmbătă, 9 martie 2013, 12:43 în

Din cîte îmi amintesc, în România, reclama comparativă este interzisă (chiar şi în newslettere). Nu şi pentru cel.ro, care n-are nici o jenă să compare produsele din oferta proprie cu cele ale… Altex. Culmea, Altex e competitor şi nu prea, într-o piaţă dominată de emag.ro. Dar, deh, cine are tupeul să se compare cu cel mai mare jucător din ecommerce-ul local? Cel.ro? Să fim serioşi…

© Copyright Subiectiv.ro. Toate drepturile rezervate.


feher

salariu de director la posta pentru chelneru de la cel mai meserias hotel din lume

de feher @Vineri, 8 martie 2013, 19:42 în

tony zice ca daca vrei sa bei ceaiu la peninsula trebuie sa faci rezervare cu o luna inainte, tony-tony-tony, cum le stii tu pe toate mai ceva ca adrian nastase din celula sa, n-am rezervare si n-am nimic de pierdut daca incerc, imi iau inima-n dinti si, picurand sange pe covoras, imi fac vant printre usile deschise de doi indieni de 2 metri, de-a dreapta un covor persan modest, mai micutz decat ce are gigi la el in drawing room, in stanga un alt covor persan, parca putin mai mare dar clar mai mic decat cel din sufrageria baciului becalian, mese-mese-mese, soapte si clinchet de vesela, argint pe portelan, clinc, chelneri gomosi si tacticosi oferindu-ti meniul ca pe sfanta scriptura, luati de va luminati!!

astept sa primesc masa, in fatza o familie de americani se-nsira la marginea covorului, n-au nici ei rezervare, nici englezoii din spate, chelnerul are un vacheron constantin la mana cit luna de pe cer, o fi fals, o fi luat de la pachistanezii de la colt sau e pe bune? cat castiga un chelner de la peninsula tinind cont ca hotelul e de 6 stele si un ecler e 17 euro? o zana aduce cappuccinoul, dinsa are la mana un omega cu nestemate, isi permite din salariu? nu cred sau cine stie ca oricum nu cred ca oamenii lasa bacsis aici, ca bogatanii, se stie, e zgarciti, nu-s toti generosi ca gigi-da stiu, ma obsedeaza oieru dupa ce am citit un articol in the guardian despre mnealui si razboiul cu abramovich pe valoarea hainutelor din garderoba.

si oricum pe aici nu-s bogatani, in orice caz nu la ora ceaiului, de-a stanga si dreapta sunt numai inchipuiti, ca mine: o pereche de pensionari australieni, profesorasi in adelaide pe undeva, blugi si pantofi sport si palarioara de turist impinsa pe ceafa, o masa cu rusi ingrasati pentru taiere, geci himalaya, nike fosforescenti in picioare, nu par sa fie niste spendari de succes, japonezi chitrosi la dreapta, fac poze la candelabre si si-au comandat cel mai ieftin ceai.

la toaleta la peninsula miroase dumnezeiesc, e baia lui dumnezeu unde ii place lui sa stea pe tron si sa citeasca cite 5 ore duminica, azi e vineri, dumnezeu nu-i la baie sau o fi la barbati caci la femei sunt eu singura si ma spal pe maini cu o spuma de violete cind o mana imi intinde un servet, o asiatica in varsta, imbracata in costum de camerista, sort alb peste sarafan negru peste camasa alba, zambeste in spatele ochelarilor cu rama de baga neagra, la mana este un rolex, ma uit atent, pare pe bune.

incet-incet-tiptil, creierul meu incepe sa inteleaga ce inseamna sa fii cel mai bun hotel din lume, nu pentru ca m-a rupt prajiturica sau m-a dat pe spate candelabrul sau m-a spart pianul manuit live de un domn in frac sau m-a indoit meniul asternut cu litere aurite sau m-a terminat gentiletea cu care a fost turnata apa in paharul de cristal.

cind chelnerul masoara timpu cu ceva care costa cit un apartament de 3 camere in brasov, cind doamna care spala bude isi trage manusile de cauciuc peste un logan, te gandesti ca domnii de la peninsula care ii platesc cit ii platesc, stiu sa le pretuiasca serviciile si ca daca castiga 8000 pe luna, mai ceva ca directorul de la posta, probabil ca atata merita si ca tocmai ai fost subiectul celui mai scump serviciu din lume.


Americanii mi-au distrus traficu pe blog

de feher @Joi, 7 martie 2013, 0:08 în

Pentru prima oara din decembrie 2011, numarul cititorilor blogului a fost mai mic de doua sute pe zi. Ma uit in dreapta, in stanga, sus-jos, nu-nteleg pina cind, pina cind …domnul pi face conexiunile si ma lumineaza: sunt toti la inmormantare la chavez.
Deci mana americanilor, stiam eu.


ciocnirea civilizatiilor in noaptea artificiilor fara numar

de feher @Miercuri, 6 martie 2013, 14:51 în

nathan road si canton road sunt inchise, din nord coboara, umar linga umar, batalioane si familioane, exod, tsim sha tsuiul se goleste, continentul se-ndoaie sub multimea bulucita la buza apei, mii de politisti aliniaza bulevardele, pe cel din fatza de la hotel peninsula l-au inchis complet, de ce? pentru masinile de salvare; dirijata printre gardulete natiunea ingroasa  crusta de omenire prinsa la marginea lui victoria bay, circulati-circulati, bastoanele flutura in aer, fluiere-ti inteapa timpanul, la muzeul de arta nu se mai poate intra, ocoliti-ocoliti, pe star avenue refugiatii sunt ciuciti, zacand nepasatori pe urma sfanta a manutelor infipte-n asfalt ale lui jackie chan, catarandu-se pe bustul incordat sub bronz al lui bruce lee, asteapta de 3-4 ore deja aici, nu putem ramine, ne scurgem sute de oameni, incet-incet, inspre est, la marriott incerc o diversiune: cu pasi mari dau sa trec de un chinez de 2 metri, costum, casca-n ureche, “sunteti oaspetele nostru?”, nu, dar vreau sa beau un spritz la barul de la ultimul etaj, “intr-o seara ca asta, totul e rezervat. totul e rezervat cu 1 luna jumate inainte, imi pare rau”, ultima sansa, starbucksul din dreapta, tzasnesc printre tufe si iata-ma pe platforma, forez folosind coatele si-mi infig picioarele bine-bine-n scandura terasei, 40 de minute trebuie sa rezist aici si o sa am o vedere geniala la faimoasele artificii de anul nou din hong kong, cele mai FRUMOASE DIN LUMEEEE!!!!

poporu la artificiiun grup de nemti baschetbalisti au ras zeci de beri, masuta de metal e racita si zeci de ventuze ii acopera spatele, copiii dorm rupti pe umerii tatilor, mai sunt 20 de minute, politia opreste accesul pe balconul starbucksului, de ce? problema cu rezistenta, daca pica din cauza greutatii, daca lumea se infige in balustrada si aia cedeaza, daca pica drobul de sare si-mi omoara bebelusul, pe balcon se lafaie 15 persoane, pe cheiul golfului victoria, in fatza starbucksului, politia a lasat sa treaca vreo 50 de persoane, sa nu se produca o busculada-degringolada-huliganiada, un vaporas baga ture amenintator, inchizand navigatia pentru o ora, toate barcile si vasele si submarinele si portavioanele stau in larg, amusinand.

mai sunt 10 minute, imi iau un cot in pieptut, tai cu privirea-n dreapta reverul unui chinez inalt, mai inalt decat mine cu 2 capete, impinge un alt nenic si incearca sa-mi ia fatza, chinezii de ciaila-cum zice tony-sunt ca gazul, vor patrunde in cele mai mici cotloane lasate libere, le vor identifica si se vor prelinge, cite-un picior intre mine si grasa din fatza, o mana care se-nfige-n fanta libera de linga brat, acum are priza si se trage inainte, deja mi-a obturat 30% din vedere, dar nu ma las, probabil ca chinezul meu crede ca sunt vreo vestica amarata, prietene, te-nseli amarnic, sunt copilul cozilor comuniste, sunt mogli de alimentara, stiu tehnici de supravietuire in buluceala de la “portocale” si “adidasi de porc”, picioru-mi zboara inaintea genunchiului chinezesc, se impleticeste, se apleaca peste celalalt chinez, carat in marsupiu, il strapung cu privirea si ii spun “asta e locul meu, nu te bagi in fatza”, chinezul se sperie si da inapoi soptind “ok, ok”, e doar o diversiune, mai incearca o data dar am cotul pregatit, “d’artagnan mada faca”-traiasca tarantino si strigatele de lupta de geniu, chinezul se sperie si se retrage in dreapta.

victorie.

artificii de anul nouartificiile bubuie pe cer. ce bine ca nu-s cocotata la starbucks, n-as vedea nimic de prelata cu volanase, copilul vecinilor se trezeste si priveste buimac exploziile luminoase, rosii-albe-verzi-galbene-albastre, pornesc unite ca usl la alegeri si apoi se sparg in catralioane de factiuni, imprastiindu-se in urletele de incantare ale haitei, big-bang dupa big-bang, universul se recreaza in sute de feluri in fatza ochilor nostri, dar ce spun eu, in fata aparatelor noastre care inregistreaza tot, lumea traieste lipita de ecrane, uaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, artificiile pornesc vertical si apoi fac tumbe, oscileaza, trei piruete si buuuuum, erup in praf de stele, vecina geme de placere, ochi micsorati, gura cascata, 20 de minute de orgasm cu miros de praf de pusca, catralioane de fotografii si zambete si degete cracanate in “v”, a mai trecut un an, am supravietuit, un ultim tunet si spectacolul se termina, a-ca-sa.

padure de cameremultimea curge coerenta, corecta, organizata, zagazuita de lanturile de politisti, milioane de oameni au fost in seara asta la buza apei, cu ochii-n cer, milioanele bocane spre metrou, cativa politisti zic ca metroul e inchis, intoarceti-va, alti politisti zic treceti, un italian pe la 65 de ani organizeaza rezistenta in fatza incompetentei fortelor de ordine, isi trece nervos mainile prin barba si urla “schifoso”, trotuarul este congestionat ca artera unui halitor de slana, trei chinezi mai picura la deal, unul la vale, ce facem acum? italienii batrani erup in strada, militienii le iau urma, “nu e voie ca pe aici vin masinile de urgenta”, care masini schifoso?, hongkonghezi condusi de nepotul lui garibaldi trec bulevardul, civilizatia britanica amenintata de un acces de latinitate, suntem pe trotuarul celalalt, milioane de oameni captivi in tsim sha tsui, metroul nu circula, ferryul nu circula, busurile nu circula, apai atunci sa ne suflecam manecile si sa ne apucam de shopping, cu cat dai camera asta, da telefonu?, se bea adalmasu pe la colturi, se mesteca ratza pechin in balcoane, ma tupilez intr-un restaurant cu 2 stele michelin, aflu si eu cind iau meniul premiat in mana, prost sa fiu, noroc sa am.

mai mult decat rechinul omorat si inmuiat in supa, mai mult decat crevetele ucis si tavalit in sos picant, mai mult decat chelnerul care a avut treaba si nu a avut timp sa iasa la artificii, mai mult decat mama pentru care bucurestiul e un oras mare, traiasca norocul de a ma fi nascut in romania comunista care mi-a lasat timp sa citesc si m-a protejat de televiziunile lu voiculescu si a lui sarbu, traiasca agenturilii care ne-au scapat de ceausescu, traiasca iliescu si ponta ca ne tin mereu in miscare si tensiune, altfel m-as plafona si ..

tsim sha tsui dinninghai ca au dat drumu la metrou si la ferry si la bus, traiasca englezii, traiasca americanii, nu ii mai asteptati, sunt toti aici.



Marian Chiriac

Despre echipamentul de compresie

de Marian Chiriac @Vineri, 8 martie 2013, 10:37 în

Ce este echipamentul de compresie? Care sunt avantajele folosirii acestuia? Cât este marketing și cât realitate în ce privește compresia? Podcastul Primul Maraton #8 încearcă să ofere unele răspunsuri la aceste  întrebări. Invitat a fost Alin Tănase, cunoscut alergător montan și distribuitor în România al produselor Compressport.

Se reînființează Daciada

de Marian Chiriac @Joi, 7 martie 2013, 17:52 în

Copiii și tinerii vor putea face mai mult sport. De săptămîna viitoare, se face primul pas pentru dublarea numărului de ore de educație fizică în școli și, în scurt timp, ar urma să fie reînființată o competiție națională de genul Daciadei.

Daciada

Informațiile de față nu au legătură directă cu alergarea, dar cred că sunt importante deoarece vorbesc despre o nevoie imperioasă: tinerii  din România trebuie să facă mai multă mișcare.

Să le luăm pe rând. Astăzi, într-o conferință de presă, ministrul Educației a declarat că ordinul ministrului cu noile planuri cadru privind dublarea numărului de ore de educaţie fizică şi sport va fi semnat cel mai târziu luni, conform Mediafax. “Prima măsură este dublarea numărului orelor de mişcare în grupa de vârstă corespunzătoare clasei pregătitoare I-IV. Ordinul de ministru privind noile planuri cadru va fi probabil semnat, luni, cel târziu.

Apoi am anunţat că vom dubla numărul de ore de educaţie fizică şi sport la clasele V-VIII, respectiv IX-XII. Totuşi, o astfel de măsură nu este uşor de realizat. Au existat critici, iar una dintre acestea e legată de infrastructură, care este insuficient dezvoltată la nivelul şcolilor. Dar la un moment dat trebuie transmis un semnal. Guvernul a decis să investească în sport şi acesta este un semnal şi pentru autorităţile locale şi către Ministerul Educaţiei”, a afirmat ministrul Remus Pricopie.

El a adăugat că noile măsuri în ceea ce priveşte numărul de ore de educaţie fizică şi sport se vor aplica începând cu 15 septembrie 2013.

Pe de altă parte, ministrul Sportului, Nicolae Bănicioiu, a anunţat că instituţia pe care o conduce pregăteşte reînfiinţarea Daciadei, competiţie sportivă destinată tinerilor, care se organiza înainte de 1989. “Vom încuraja cât mai multe competiţii şcolare şi vom merge până la a reface competiţiile şcolare. Poate nu copiind modelul de dinainte de 1989, dar era un model la care ne uităm cu nostalgie. Nu ştiu dacă se va numi Daciada, dar va fi ceva în genul acela.

Toţi şcolarii, toţi tinerii care vor face sport vor avea astfel şi cadru de manifestare şi locuri de manifestare. Şi sunt bucuros să vă anunţ că din toamnă vom asista la reluarea unei tradiţii bune a sportului şcolar şi de tineret pe care România l-a avut până nu de mult. În afară de faptul că astfel lărgim baza de selecţie a federaţiilor, scopul nostru este acela de a convinge tinerii să facă mişcare”, a spus ministrul.

Premii la Semimaratonul Brașov

de Marian Chiriac @Miercuri, 6 martie 2013, 15:37 în

Chiar dacă nu se compară nici măcar cu salariul lunar al unui fotbalist mediocru, cuantumul premiilor oferite anul acesta la semimaratonul Brașov Intersport este unul bun pentru lumea alergării.

SemiBV

Până vom ajunge la prezentarea sumei, să consemnăm niște cifre:

O competițieSemimaratonul Brașov Intersport, 6 aprilie 2013
Două probe: semi-maraton și cros
tricoul-tehnic Trei categorii de vârstă la semi-maraton
60 de ani și peste, alergătorii din această categorie beneficiind de înscriere gratuită
500 de tricouri tehnice garantate primilor înscriși
5000 de euro, cuantumul premiilor oferite

Chiar dacă organizatorii nu au anunțat încă dacă această sumă reprezintă sume în bani sau doar în produse, merită spus că se premiază foarte multe categorii:

- Open semi-maraton, primele trei locuri la feminin și respectiv masculin
- 14-22 ani semi-maraton, primele trei locuri la feminin și respectiv masculin
- 23-39 ani semi-maraton, primele trei locuri la feminin și respectiv masculin
- 40+ semi-maraton, primele trei locuri la feminin și respectiv masculin
- 14-19 ani cros, primele trei locuri la feminin și respectiv masculin
- 20+, cros, primele trei locuri la feminin și respectiv masculin

Mai multe informații pe site-ul www.semimaraton.ro

 


Barbu Mateescu

Câteva observaţii despre Mehedinţi

de Barbu Mateescu @Joi, 7 martie 2013, 13:02 în
1. Aparent judeţul Mehedinţi este un judeţ "roşu", adică un judeţ în care Ion Iliescu a ocupat locul unu până şi în 1996.

De fapt, în acest judeţ candidatul PSD la preşedinţie a ocupat întotdeauna locul unu, atât în primul tur cât şi în al doilea tur al prezidenţialelor.

2. Judeţul Mehedinţi nu reprezintă o miză considerabilă în vederea alegerilor viitoare. Doar cinci judeţe au mai puţini votanţi pe liste. Doar nouă judeţe au avut mai puţine voturi valid exprimate la ultimele parlamentare. Prezenţa la vot a fost însă întotdeauna peste cea de la media naţională, ceea ce mai balansează un pic lucrurile, dar nu cu mult.

3. În ultimii zece ani, PSD a obţinut la parlamentare sau prezidenţiale un număr stabil de voturi în Mehedinţi (aproximativ 55 de mii), cu o excepţie şi anume penultimele parlamentare la care a obţinut 35 de mii de voturi.

PNL este de asemenea la o cotă stabilă: 23-25 mii voturi.

4. La alegerile locale Mişcarea pentru Noul Mehedinţi - construcţia electorală prin care Mihai Stănişoară dorea să ajungă preşedinte de consiliu judeţean - a avut o performanţă remarcabilă, obţinând 56 de mii de voturi.

Mai mult decât ADA în 2004.
Mai mult decât PSD în 2008.
Mai mult decât Traian Băsescu în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009.
Mai mult decât Mircea Geoană în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009...

... şi tot a terminat la 10 mii de voturi în urma USL.

5. Între locale şi parlamentare, USL a crescut cu 10 mii de voturi.
ARD a ajuns la 22 de mii de voturi, pierzând treizeci şi patru de mii de voturi faţă de Mişcarea pentru Noul Mehedinţi (MNM).

La momentul parlamentarelor, 34 de primari din cei 66 din judeţ aparţineau Mişcării pentru Noul Mehedinţi, printre care şi cel mai important, primarul municipiului Drobeta-Turnu Severin.

Şi aici vedem o poveste similară cu cea din alte judeţe:

În municipiu, ARD a primit 12 mii de voturi din 43 de mii exprimate (28%).

În restul judeţului, ARD a primit 10 mii de voturi din 73 de mii exprimate (13%).

Să comparăm situaţia cu performanţa lui TB în primul tur din 2009:

16 mii de voturi în municipiu - cu 4 mii mai multe decât ARD
33 de mii în restul judeţului - cu 23 mii mai multe decât ARD

În concluzie, vorbim de încă un judeţ unde o reţea de obţinut voturi din mediul rural şi-a dat duhul.

6. Situaţia de la parlamentare nu avea cum să reprezinte o surpriză, întrucât la referendum prezenţa a fost de 69%. Repet, într-un judeţ în care mai mult de jumătate din primari aparţineau MNM.

Câteva nivele de prezenţă la referendum în localităţi cu primari MNM: 92%, 71%, 99% (!!), 71%, 87%, 94%, 58%, 77%, 79%, 94%, 81%, etc.

7. La alegerile parlamentare, în mod oarecum neobişnuit pentru un judeţ din Valahia PPDD nu a depăşit ARD în Mehedinţi.

Concluzie: dacă ne concentrăm exclusiv asupra judeţului şi nu asupra persoanei lui Stănişoară, este vorba de o mutare mică în vederea prezidenţialelor. Captarea de către PNL a primarilor PSD nu este fezabilă, aşa că partidul lui Crin Antonescu se întăreşte cum poate. Sunt zeci de judeţe în care schema se poate repeta.

Prezidenţiale 2014 - de ce vom avea un tur doi

de Barbu Mateescu @Marţi, 5 martie 2013, 17:50 în
Conform Constituţiei (actuale) a României, art. 81, alin.2: 

"Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale."

Dacă în primul tur un candidat primeşte 51% sau 55% sau 62% din voturile acordate în primul tur, degeaba - tot urmează turul doi. Pentru ca primul tur să nu mai fie necesar, prezenţa ar trebui să fie considerabilă spre imensă iar performanţa respectivului candidat aşijderea:

La o prezenţă ca în 1996, un candidat ar trebui să obţină 65,7% din voturi pentru a câştiga direct din primul tur.

La o prezenţă ca în 2000, un candidat ar trebui să obţină 77% din voturi pentru a câştiga direct din primul tur.

La o prezenţă ca în 2009,  un candidat ar trebui să obţină 92% din voturi pentru a câştiga direct din primul tur.

Interesul faţă de prezidenţiale este în scădere, în parte şi datorită emigraţiei:

1996, prezenţă la vot: 76% din cei de pe liste
2000, prezenţă la vot: 65%
2009, prezenţă la vot: 54%

... iar nivelul de 40% din voturile exprimate în primul tur (nu 65%, nu 77%, nu 90%) a fost atins după 1990 doar de Ion Iliescu în 1992 şi Adrian Năstase în 2004. 

În cazul în care USL modifică acest articol din constituţie astfel încât să fie relevantă majoritatea voturilor valide, vom avea un indiciu important cu privire la dorinţa lor de a avea un candidat unic.

Miza centrală a următorilor doi ani

de Barbu Mateescu @Miercuri, 27 februarie 2013, 10:00 în
În plan politic, miza centrală a următorilor doi ani este dacă Crin Antonescu va ajunge sau nu preşedinte.

El este cel mai vizibil şi mai promovat candidat la preşedinţie şi de asemenea este în poziţia strategică cea mai favorabilă (nu va plăti ponoasele guvernării întrucât nu e prim-ministru, are o situaţie stabilă în propriul partid, are cel mai puternic trust media de partea sa).

Din acest punct de vedere vorbim de o situaţie oarecum similară cu cea din 2002-2004 (Năstase în prim-plan, ceilalţi sub 10%) sau 2007-2008 (Traian Băsescu în prim-plan, în afară de el zero prezidenţiabili în percepţia publicului).

Pe de altă parte, PNL nu este cel mai puternic partid din România, procesul în care este inculpat Dan Voiculescu reprezintă o vulnerabilitate de proporţii considerabile, oponenţii lui Crin Antonescu sunt numeroşi iar defectele sale au fost şi vor fi speculate şi supraspeculate până la momentul scrutinului.

Conflictele dintre trusturile mass-media, dezbaterile privind fondul Constituţiei şi alte lupte minore şi majore se vor duce pentru şi datorită mizei centrale.

Mă aştept ca discursul public, poziţionările şi jocul politic să se desfăşoare în continuare pe baza acestei mize. Se va ajunge la alianţe de facto sau de iure absolut surprinzătoare, la cooptări neaşteptate de electorate, la mesaje, slogane sau discursuri pe care dacă le-aş scrie astăzi ar părea science fiction pur. În alte cuvinte, intrăm într-o schimbare de paradigmă. Un exemplu este util aici: începând cu 2005, piesele de pe tabla de şah erau cam aceleaşi ca în 2001-2004, dar rolul lor şi uneori chiar şi tabăra pe care o susţineau începuseră să se schimbe. Pioni au devenit regine, piese care jucaseră în centrul câmpului de bătaie s-au retras într-un colţ, ture timide au căpătat anvergură şi şi-au schimbat tabăra. Cine analiza sau privea scena politică din 2007 pe baza situaţiei din 2001-2004 era mult în urma evenimentelor. Tentaţia este ca acum să se facă acest tip de eroare.

Evident, este posibil şi ca miza să fie dezumflată sau înlocuită cu altă miză care să îndeplinească aceleaşi finalităţi. Energia investită asigură inerţie proiectului, ceea ce reduce probabilitatea unor evenimente precum cele sugerate în fraza anterioară.

Loviturile sub centură vor exista, dar vor veni foarte târziu sau extrem de târziu.

Ca observaţie punctuală, tabăra pro-Antonescu este mai bine organizată, mai coerentă şi, datorită structurii mizei, conştientă de propria sa existenţă. Energia sa cinetică este subestimată (vezi cooptarea lui Klaus Iohannis), energia sa potenţială este însă limitată.

Prin comparaţie, oponenţii - adică cei care doresc ca Antonescu să nu devină preşedinte - sunt răsfiraţi, nu foarte încrezători în ei înşişi şi nici nu prea par conştienţi de existenţa unei tabere anti-Antonescu (ex. "eu îl susţin pe X, care e oponentul lui Antonescu, tu-l susţii pe Y, care e oponentul lui Antonescu; întrucât X şi Y nu sunt aceeaşi persoană, ei sunt inamici deci tu şi cu mine suntem inamici" - conform perspectivei de mai sus: fals). Pe de altă parte o astfel de tabără se poate arăta sau îşi poate conştientiza existenţa târziu sau foarte târziu - cel mai târziu între turul unu şi turul doi  al prezidenţialelor. Cu cât tabăra pro-Antonescu este mai puternică, cu atât această revelare va avea loc mai devreme, necesitatea unităţii de acţiune a anti-Crin-ilor fiind mai stringentă.

Alte mini-observaţii:

1. Sosirea lui Crin Antonescu la Cotroceni nu este miza principală a următorilor cinci sau zece ani. De miza discutată în acest articol depind mize mult mai mari. Cel puţin din perspectiva taberelor care îl susţin sau care i se opun. Pentru următorii doi ani totuşi, aceasta este miza principală.

2. Ambele congresele de partid din următoarele 60 de zile au ca miză principală sau secundară poziţionarea pro- sau anti-Antonescu. Tabăra pro-Antonescu poate obţine rezultatul dorit într-unul din congrese, în amândouă sau în niciunul. În funcţie de acest indicator poate avea un drum foarte lejer, moderat ca dificultate sau cvasi-imposibil.

3. Mai devreme sau mai târziu, tot într-una din cele două tabere se va ajunge. Formule de genul "calea a treia" vor păţi ce-a păţit ... Antonescu însuşi în 2009: o înfrângere merituoasă urmată de repoziţionare pro- sau anti-. Asta dacă ajung să supravieţuiască până la alegeri.

Prin comparaţie, alegătorii au măcar opţiunea absenteismului.

4. Câteva sintagme pe care le vei auzi sau le vei citi foarte des în următoarele douăzeci de luni:

4.1. "nu are sens să"
4.2. "totuşi"
4.3. "răul mai mic"
4.4. "binele României"
4.5. "e momentul să privim raţional"
4.6. "având în vedere"
4.7. "trebuie să"
4.8. "e momentul să punem deoparte"
4.9. "este foarte important să înţelegem"
4.10. "opţiunea corectă"

5. Este extrem de probabil ca în toamna lui 2014 să avem o moţiune de cenzură care va fi adoptată de majoritatea parlamentarilor. Acest lucru pare mult mai fezabil şi convenabil decât un referendum de demitere al preşedintelui simultan cu cel pentru adoptarea Constituţiei. Pe de altă parte, o "mutare" a prezidenţialelor spre un moment cât mai apropiat de prezent ar fi un lucru care l-ar favoriza pe Crin Antonescu.

Iulian Comanescu

Imaginea Republicii Moldova: exercițiu de percepție

de Iulian Comanescu @Joi, 7 martie 2013, 9:35 în
Proaspăt întors dintr-o călătorie în Republica Moldova, am suficiente amintiri-detaliu ca să mă pot gândi la o imagine alcătuită dintr-o succesiune de asemenea mici amănunte. Fiindcă e vorba de o țară atât de apropiată de a noastră, genul de exercițiu pe care-l propun mai jos devine un fel de...

[Citiţi mai departe pe Comanescu.ro]

Imaginea Republicii Moldova: exercițiu de percepție

de Iulian Comanescu @Joi, 7 martie 2013, 9:35 în
Proaspăt întors dintr-o călătorie în Republica Moldova, am suficiente amintiri-detaliu ca să mă pot gândi la o imagine alcătuită dintr-o succesiune de asemenea mici amănunte. Fiindcă e vorba de o țară atât de apropiată de a noastră, genul de exercițiu pe care-l propun mai jos devine un fel de...

[Citiţi mai departe pe Comanescu.ro]

De ce nu mai avem știri

de Iulian Comanescu @Joi, 28 februarie 2013, 8:06 în
Cu toată segregarea politică, televiziunile și site-urile de știri difuzează, zi de zi, cam aceleași informații. Bineînțeles, ați observat acest lucru și, dacă ați prins și presa de acum 15 ani, vă întrebați: nu cumva jurnaliștii s-au tâmpit de fac asta? Dincolo de multe alte considerente, ceea ce...

[Citiţi mai departe pe Comanescu.ro]

Cristian Orgonas

De ce suntem o tara saraca: am avut doar 4 ani de expansiune economica in ultimii 25 de ani

de Cristian Orgonas @Miercuri, 6 martie 2013, 21:03 în

Produsul Intern Brut a crescut cu 0,3% in anul 2012, evolutie determinata in principal de majorarea cu 29,4% (!!) a valorii adaugate in sectorul comunicatiilor, insa vor mai trece minimum 3 ani pana cand economia va depasi nivelul din 2008:

- in valoare absoluta, PIB-ul a totalizat 587,5 miliarde lei, sau 131,8 miliarde euro anul trecut, comparativ cu 504 miliarde lei, sau 136,8 miliarde euro in 2008;

- in volum, Produsul Intern Brut inregistrat in 2012 a fost cu 5,2% mai mic decat cel din 2008, si chiar in conditiile in care economia va creste conform prognozelor actuale ale Comisiei Nationale de Prognoza (1,6% in 2013, si 2,2% in 2014), tot mai avem nevoie de o crestere de 1,6% in 2015 pentru a ajunge la volumul din 2008.

Mai mult, daca luam in calcul perioada 1987-2015 (29 de ani) observam ca au existat doar 4 ani de expansiune economica, restul de 25 de ani fiind ani de recuperare, detalii in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire.

Astfel, dupa maximul atins in 1987, economia s-a incadrat pe un trend descendent, si am avut nevoie de 18 ani pentru a atinge un nou maxim in 2005. Mai departe, a urmat o perioada de expansiune timp de 4 ani, intre 2005 si 2008, si apoi inca o perioada de scadere, iar cu putin noroc, in 2015 va incepe o noua perioada de expansiune, caracterizata prin depasirea vechiului maxim atins in 2008

Continue reading: De ce suntem o tara saraca: am avut doar 4 ani de expansiune economica in ultimii 25 de ani

Piata imobiliara: numarul locuintelor terminate anul trecut a ajuns la minimul ultimilor 6 ani

de Cristian Orgonas @Luni, 4 martie 2013, 18:55 în

Sectorul imobiliar se afla pe un trend negativ de mai bine de 4 ani, iar datele INS publicate astazi nu fac decat sa confirme acest lucru. Astfel, numarul locuintelor date in folosinta anul trecut a fost de 42.566, in scadere cu 4,3% fata de 2012, piata ajungand astfel la minimul ultimilor 6 ani, detalii in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire.

Mai mult, din totalul locuintelor date in folosinta in 2012, doar 43,7% sunt in mediul urban, acesta fiind cel mai mic procent din ultimii 10 ani.

Este adevarat ca, in T4.12, numarul locuintelor terminate a crescut cu 540 fata de acelasi trimestru al anului anterior, dar aceasta crestere se explica prin faptul ca numarul locuintelor finantate din fonduri publice a crescut cu 702 unitati.

In Bucuresti, in T4, numarul locuintelor terminate a scazut cu aproape 11%, la nivelul intregului an 2012, scaderea fiind de 8,5%.

Sectorul rezidential nu isi va reveni mai devreme de 2015

Piata scade, iar acest trend nu se va schimba in urmatoarele 12-18 luni, pentru ca si numarul autorizatiilor de construire eliberate pentru cladiri rezidentiale – un indicator al activitatii viitoare in sectorul constructiilor – se afla la minimul ultimilor 8 ani

Continue reading: Piata imobiliara: numarul locuintelor terminate anul trecut a ajuns la minimul ultimilor 6 ani

Cateva cuvinte despre aderarea la Schengen

de Cristian Orgonas @Duminică, 3 martie 2013, 21:41 în

Romania a investit un miliard de euro in securizarea granitelor pentru a indeplini astfel criteriile tehnice de aderare la spatiul Schengen, dar devine din ce in ce mai evident faptul ca doar indeplinirea acestor criterii nu mai este suficienta, fiind necesara si indeplinirea unor criterii de ordin politic.

Mai mult, daca in urma cu un an, Olanda era singura tara care se impotrivea aderarii, acum discutam despre cel putin doua tari, pentru ca nici Germania nu ne mai vrea.

Ce s-a intamplat in ultimul an, astfel incat nu numai ca nu am reusit sa convingem Olanda sa ne accepte, dar am “reusit” sa convingem si alte tari sa nu ne accepte?

Raspunsul la intrebarea de mai sus poate fi evident sau nu, depinde din ce punct de vedere analizam situatia, dar in principiu, totul se reduce la incredere.

Cu alte cuvinte, investitiile masive realizate de Romania au fost degeaba in conditiile in care aceste investitii au fost dublate de decizii politice care au redus aproape la zero si bruma de incredere pe care europenii o mai aveau in noi.

Ceea ce ni se intampla acum poate parea nedrept (“am facut tot ce ne-ati cerut, iar acum cautati motive sa ne tot amanati”), dar nu cred ca vom rezolva ceva aratand cu degetul spre Germania sau Olanda – cel mai important partener comercial al Romaniei, respectiv cel mai mare investitor strain in Romania

Continue reading: Cateva cuvinte despre aderarea la Schengen


Doc

Dl Năstase nu dorește ca justiția să fie pe lună

de Doc @Miercuri, 6 martie 2013, 13:03 în
… iar eu susțin categoric punctul de vedere exprimat în numele concetățeanului meu, fost premier și actual condamnat penal ispășindu-și pedeapsa. Există un drept fundamental de acces la justiție, ceea ce presupune, între altele, și eficiența realizării justiției, un interval rezonabil în care un caz să ajungă la o decizie definitivă și irevocabilă. Aș adăuga [...]

Cine decide abandonarea aderării la Schengen?

de Doc @Sâmbătă, 2 martie 2013, 23:31 în
Guvernul? Să fim bine înțeleși aici, actualul guvern e expresia voinței unei majorități parlamentare foarte solide, are indirect un mandat foarte puternic pentru programul său politic. Ca principiu, guvernul Ponta are dreptul și obligația de a pune în practică acest mandat politic. Nu contează că, dintr-un punct de vedere obiectiv, acesta s-ar putea să fie [...]

Strategic, schizofrenic și în stare bună

de Doc @Marţi, 26 februarie 2013, 14:57 în
Citesc rezumatul conferinței de presă pe care dl Vosganian o susține, apropo de situația Oltchim. De acolo e și titlul. Dl Vosganian spune că Oltchim e într-o situație schizofrenică fiind și înglodat în datorii și ipotecat. Acum, eu n-aș avea probleme cu folosirea comparațiilor și metaforelor, oricât de colorate, pentru a descrie o situație – [...]

Jeopardy

Un Schengen mai mic intre Romania si Bulgaria

de Emil Stoica @Marţi, 5 martie 2013, 8:39 în
Situatia cu Schengen este destul de clara. Nu ne vor pentru ca nu inspiram suficient de multa incredere ca nu lasam traficanti si teroristi sa treaga granita pe la vama in urma unui mic act de coruptie, nu prin padure cu ajutorul calauzelor. A propos, care mai e soarta celor 200 de vamesi arestati acum [...]

Trist, foarte trist…

de Claudiu Minea @Duminică, 3 martie 2013, 23:21 în
Sursa aici. Incepe cu un zambet larg, se termina cu o grimasa… Sa spui ca guvernul german se opune aderarii Romaniei la Schengen pentru ca nu este din aceeasi familie europeana cu partidele majoritatii guvernamentale din Romania este o dovada de suprema prostie. Da, domnul Corlatean, politica germana functioneaza dupa logica politicii dambovitene… Inclin sa [...]

Povestea unui manager care a facut POC la 37 de ani si s-a reprofilat ca mic intreprinzator

de Emil Stoica @Duminică, 3 martie 2013, 18:26 în
Am primit extrem de multe reactii articolul precendent despre viata de manager. Un cititor al blogului, Laurentiu, a povestit experienta sa, cu probleme de sanatate si reprofilarea ulterioara ca mic intreprinzator: “Eu am plecat de la cel mai mic salariu din firma si am ajuns nr 2, dupa patron in 7 ani la o firma [...]

noreply@blogger.com (Menaru

hymerion

Investitiile straine in Romania- ce s-a facut, ce se mai poate face?

de hymerion @Miercuri, 27 februarie 2013, 17:35 în

Nu este meritul Statului ca strainii au facut mari investitii in Romania, sa fim  bine intelesi. Este meritul unei piete extrem de atractive si care pe termen lung promitea profituri ridicate. De la bancile care au venit si pana la companiile petroliere sau cele din zona energetica – toate au “vazut” cum ar fi trebuit sa arate Romania peste 10-15 ani iar tabloul li s-a parut atragator. Bancile de pilda au venit pentru ca in Romania erau bancarizati 30% dintre romani si era dificil de crezut ca in 15 ani gradul de bancarizare sa nu urce la 70% cel putin. Media europeana e mai sus, dar sa nu tintim nici prea sus. Era chiar o greseala de management sa nu fii prezent pe piata atunci cand piata se maturizeaza. In zona energetica, lucrurile au stat la fel: piata locala era suficient de mare si extrem de atragatoare pentru un mare jucator. Politicul mai degraba i-a oprit pe investitori sa intre decat i-a incurajat. Stiu asta de la unul din managerii unui fond de asset management din top3.

Cu banii strainilor, economia noastra a reusit sa creasca. Daca nu erau aceste ISD, eram pe nicaieri, pe romaneste.

Aici aveti o prezentare pe tema investitiilor straine a economistului sef al BCR, facuta in aceste zile la Sinaia
Momentan, ne zbatem sa gasim bani. Fonduri europene nu atragem si nu vom atrage nici in viitorul apropiat din cauza unei impotente guvernamentale care nu tine nici de Ponta ca persoana nici de Boc, ci de un mecanism blocat si corupt.

Banii “capsunarilor” nu pot sustine o economie cum e a noastra, in principal din ratiuni ce tin de piata muncii din strainatate. Fiecare stat isi va conserva locurile de munca pentru cetatenii proprii si pe termen mediu vom asista la masuri protectioniste. E doar o chestiune de timp- istoria crizelor mondiale o confirma.

Bani din afara asadar, de unde? Pai de la cei care deja au investit. Dacia-Renault, OMV-Petrom, Rompetrol, Mittal samd.OMV Petrom are un buget investiţional de peste un miliard de euro în 2013.  KazMunayGas va investi in zona 1,5 miliarde de dolari, iar piaţa românească va beneficia de jumătate din această sumă. Dacia are in plan investiti la randul ei. Cat de neglijent sa fii sa le ceri unor investitori straini sume minime de investit la noi?

Banii cauta randamentul cel mai bun, nu sunt destinati a acoperi gauri ale diferitelor guverne.

  •  Companiile cu capital străin au doar 24% din numărul de salariaţi din economie, dar realizează aproximativ 40% din cifra de afaceri totală, precum şi din PIB, spune Constantin Chirca, director adjunct la Direcţia Statistică din Banca Naţională.
  • Firmele cu capital străin (ISD) au avut circa 919.000 de salariaţi, adică circa un sfert din totalul de 3,8 milioane de salariaţi şi au realizat o cifră de afaceri de aproape 97 mld. euro, în anul 2011, în timp ce la nivelul întregii economii cifra de afaceri a fost de 237,4 mld. euro, potrivit statisticilor  BNR.
  • Companiile ISD au numai 24% din n­umărul mediu de salariaţi, dar realizează 41% din cifra de afaceri şi 39% din valoarea adăugată brută .

 

  • În ultimii ani investiţiile străine au fost în cădere liberă, ajungând în 2011 la 1,8 mld. euro. Criza din Europa şi tensiunile politice interne au determinat şi în 2012 continuarea trendului de scădere a investiţiilor străine, până la 1,6 mld. euro, minimul ultimilor zece ani.
  • Cifra de afaceri pe salariat la firmele străine a depăşit în 2011 nivelul de 100.000 euro/persoană, fiind aproape dublă faţă de nivelul indicatorului pe total economie. Totodată, productivitatea muncii (VAB/salariat) trecea în 2011 la companiile străine de 21.000 euro/persoană, faţă de 13.000 euro/persoană pe total economie
  • La nivelul întregii economii, companiile ISD au avut o pondere de 71,4% din exporturile României şi 62,6% din importuri. “Firmele ISD au o contri­buţie mare la exporturi şi nu grevează aşa de mult creşterea importurilor.” (Chirca-BNR)

Ce e de facut?

In primul rand, sa stim sa pastram in tara investitorii. Daca va uitati la cifrele din buget, veti vedea ca sumele pe care acestia le intorc la bugetul de stat prin taxe si impozite sunt consistente si ne ne-ocolit.E chiar periculos din punct de vedere economic sa incerci sa-i indepartezi si pe putinii straini care baga bani in economie

Cat de mult isi permite Romania sa se lipseasca de aceste sume?, este subiectul urmatorului post.

 

Cele trei razboaie valutare mondiale. Cine le porneste, cum au loc ele in mod practic si la ce sunt bune?

de hymerion @Marţi, 19 februarie 2013, 18:31 în

Economiile sunt slabite, banii sunt putini si rari. Cum sa faci rost de ei fara sa te imprumuti si cum sa castigi ceva din dezastrul economic mondial? Raspunsul e simplu: iti devalorizezi moneda. Inchipuiti-va ca aveti in fata casei un prun si ca reusiti sa produceti o pruna cu 4,4 lei (costul apei cu care stropiti prunul, poate niste ingrasamant, costul timpului Dv samd) si ca pretul pe pietele externe a unei prune este de 1 euro. Pruna dv il va costa asadar pe un neamt un euro, la un curs de 4.4 eur/leucorect? Acum imaginati-va ca cursul eur/ron se duce in 5 lei. Aceiasi 4,4 lei devin 0,88 euro. Deveniti mai competitivi, vindeti mai mult si prin urmare incasati din export mai mult. Bun. Acum inlocuiti pruna cu o masina sau cu 100.000 de masini si refacti calculul. Sumele devin dintr-o data mult mai atragatoare. Daca ati trecut si de etapa asta, ganditi-va ca nu doar dumneavoastra procedati asa, ci si maghiarii, turcii, ucrainenii si restul tarilor din zona euro. E un joc de care pe care. E un macel monetar, numit razboiul valutelor. In final, nimic bun dintr-un asemenea razboi nu are ce sa rezulte si ca nimeni nu o va lua pe aceasta cale. Cu toate acestea, se pare ca razboiul deja a inceput.

Fantomele Marii Depresiuni, atunci  cand statele vecine isi devalorizau monedele (si care a dus in final la un semi-colaps al comertului mondial) par sa reinvie. Cand in 1970, SUA a renuntat la etalonul aur, dolarul a ajuns in scurt timp sa valorize de patru ori mai putin. Mai recent, in 1992, am asistat la criza lirei sterline. In 1994, la cea a peso-ului Mexican, urmata de criza rublei prin 1998, ca sa le mentionam doar pe cele mari. China e si acum acuzata de SUA ca isi tine yuanul depreciat ca sa castige competitivitate.

Asemenea razboaie incep pe fondul unei cresteri economice insuficiente dintr-o tara. Cel care incepe razboiul se confrunta cu crestere zero sau chiar contractie economica, somaj ridicat, un sector bancar vulnerabil si cu un buget de stat slabit. In asemenea conditii e greu sa iti intemeiezi pe ceva anume cresterea economica viitoare asa incat cresterea incasarilor din exporturi prin devalorizarea monedei apare ca o solutie foarte isteata.

Numai ca e ca si cand ai detine un diamant: daca esti singurul in lume care il detine, diamantul e priceless. Daca il au toti, nu mai valoreaza mare lucru. Iar acum, diamantul e detinut de aproape toti.

:Sa ne mai gandim la ceva: o depreciere a leului in fata euro mai atrage si strainii care vin in vizita in Romania- cu 100 de euro iti permiti sa stai mai mult atunci cand in schimbul sutei de euro primesti mai multa cantitate de moneda locala. (E drept, am uitat sa mentionez un lucru: ca in prezent, atunci cand o masina iese pe poarta unei fabrici, trebuie tinut cont ca radiatorul e produs in China, toba de esapament e produsa in Africa, motorul in Germania si jentile, in Romania. E o globalizare care isi joaca siea cartea in tot acest razboi al valutelor)

Dar exista si un effect de boomerang, despre care vom vorbi mai tarziu sau in postul urmator, depinde de cat de repede mi se prajeste snitzelul.

  • Cum poti sa iti devalorizezi moneda?

Pai e foarte simplu: fie BNR reduce masiv dobanda cheie ca sa faca leul mai putin atractiv fata de mondele din regiune, , fie intervine in piata ca sa “mute” cursul pana ajunge la nivelul dorit. Daca esti o economie puternica, poti intoarce  rapid efectele masurilor. Romania insa nu e o economie solida.

In 7 septembrie 2010, un vas chinez s-a ciocnit cu o nava de patrulare japoneză langa un  grup de insule aflat in largul mare. Căpitanul vasului chinez a fost luat în custodie de către patrula japoneza. China a protestat furios, cerând eliberarea căpitanul și prezentarea unor scuze “complete” din partea Japoniei. Intrucat nu le-au primit, China nu a declarat razboi de infanterie, ci a stopat exporturile de asa-numite pamanturi rare catre Japonia. Dupa o saptamana,  vazand ca producatorii locali nu mai au ce lucra si ca urma sa urce amenintator somajul, Japonia a decis sa « miste » putin cursul. Yenul a scazut circa 3 la sută în trei zile fata de yuanul Chinei. Efectul a fost mai mult decat scontat: scuzele au sosit oficial, capitanul a fost eliberat, iar in final economiile celor doua state si-au reluat comertul bilateral.

Maine, despre cele trei razboaie valutare mondiale si modul in care au fost ele “stinse”.

Un comunicat

de hymerion @Miercuri, 23 ianuarie 2013, 13:30 în

Pretextul acestui post e unul banal. CFR Calatori a emis un comunicat de presa. Il redau integral: “CFR Călători a demarat implementarea unei noi strategii de combatere a fenomenului istoric al călătoriilor frauduloase cu trenul. Ca urmare, în cursul acestui weekend – 19 şi 20 ianuarie 2013, personalul aparţinând compartimentelor de specialitate din companie, a efectuat un filtru total la 70 de trenuri pe ruta Bucureşti – Titu.  Acţiunea a avut drept scop, atât punerea în legalitate a tuturor pasagerilor care au folosit ca mijloc de transport trenul, cât şi verificarea activităţii personalului propriu cu privire la modul în care îşi desfăşoară atribuţiile de serviciu.  Demersul va continua în perioada următoare şi pe alte rute şi trenuri cu probleme în privinţa călătoriei fără bilet, în vederea unei reduceri semnificative a fenomenului”. Cum a fost de fapt cu acest control?

Notez in treacat ca in comunicat nu se precizeaza care sunt concluziile controlului. Cati au fost prinsi mergand cu nashul, sau cati membri ai personalului propriu au fost depistati cu lipsuri in indeplinirea atributiilor. Nimic din cele doua obiective urmarite. El se termina acolo unde putea deveni cu adevarat interesant. Dar sa revin

Sambata, ma aflam pe ruta descrisa in comunicat. Am ajuns in Gara de Nord cu bagajele, trenul era tras la peron, dau sa ma sui in tren, cand o mana autoritara mi se aseaza in dreptul ventriculului drept.”Biletul!”, zice Vocea. Ridic capul, il vad pe Nash, ii spun ca i-l dau dupa ce ma urc sau macar sa urc bagajele ca mai e un minut pana pleaca trenul si nu le pot tine in maini, el nu nu si nu ca nu urc daca nu am bilet, eu las bagajele, scot biletul, il intind, nashul il ia, il priveste lung, se uita iar la mine, apoi catre seful lui care baricada intrarea in vagon, imi restituie biletul, iar Nashul cel Mare se da la o parte.Intru si imi ocup locul.

Dupa cinci minute de la pornirea trenului, vin iar nashul cel mic cu nashul cel mare si iar imi cer biletul. Pai, zic, tocmai ce l-ati vazut. Da, zice el pe un ton atat de artagos incat aveam impresia ca detineam un bilet cel putin contrafacut daca nu cumva furat. Biletul! Pai zic, daca nu-l aveam, nu m-ati fi lasat sa ma sui in tren. Acum cinci minute l-ati vazut. El se uita inteligent la mine si schimba cu 180 de grade abordarea. Biletul!, zice. Ma scotocesc iar, ii dau biletul si ii sugerez sa vina si peste 30 de minute ca poate o sa ma prinda fara. El nu aude sau Manualul lui de Replici Adresate Calatorilor nu includea si raspunsul la o asemenea remarca. Cum ar fi, zic, ca si in avion, dupa ce esti verificat si paraverificat la imbarcare, sa vina cate un Nash sa ceara biletele la control? Dar Nashul era intr-o zi mai proasta decat el si nu raspunde.

Un calator vecin se chinuia sa citeasca. Becul nu mergea, drept pentru care i-a spus Nashului ca nu e normal ca la pretul platit pentru un bilet de Interregio sa nu ai nici macar lumina asigurata. Pe o distanta de 100 de kilometri deja aveam intarziere de peste 30 de minute. Replica Nashului a fost geniala: Ai chef de scandal?. “Reclamagiul” zice ca nu, dar ca macar lumina sa citeasca sa aiba, daca tot intarzie ditamai Sageata. Si cere sa discute cu seful Nashului. Apare Seful de tren, Reclamagiul ii spune problema lui, seful de tren ii spune ca nu e vina lui, reclamagiul ii spune ca in niciun caz nu e vina calatorilor carora li se iau banii, nasul de tren ii sugereaza sa se adreseze in scris la Regionala, omul se uita tampit la ce sugestii ii da ditamai seful de tren, care mai spune ca asa a primit vagonul, fara curent electric pe o parte, Reclamagiul ii spune ca va face scandal, seful de tren se retrage si in nici doua minute trenul se ilumineaza cu totul. Deci, era curent, erau si becuri, iar seful de tren mintise sau reparase in 60 de secunde partea electrica a trenului.

In rest, comunicatul CFR Calatori nu exagereaza defel. E chiar prietenos fata de cum pot discuta uneori Nashii cu nenorocitii aia de calatorii care sunt atat de sarantoci incat nici bani de o masina a lor nu au si carora nu merita sa li se adresezi decat ca unor gringos

 

 


Martin Harris

The Olympic Flame burns bright in Romania

de Martin Harris @Luni, 25 februarie 2013, 14:06 în
\r\n \r\n

I was in Poiana Brasov last week to support Team GB at the European Youth Olympic Winter Festival. I spent two days on the slopes, and brought my three daughters along too to watch the figure skating – their favourite sport.

For many of the young British athletes and their coaches this was their first visit to Romania, and they were very favourably impressed.

Firstly with the facilities at Poiana and the other resorts. They were especially appreciative of the cross country ski track and the biathlon stadium, but all the sports had first class venues. There has been a lot of investment in Predeal in recent years, and this tournament was testament to Romania’s ability to host winter sports at an international level.

Secondly with the welcome they received from the organisers, the hotels and especially the volunteers. As in London last summer, it was the volunteers who were the face of the host country, and in Brasov last week they did a magnificent job. For Team GB, the volunteers were truly part of their team, helping the young athletes to have the best experience of the competition and the country.

Cheering for Team GB

Cheering for Team GB

And of course I was extremely impressed by the athletes themselves. Most were in their early teens, but already absolutely focused on their sport and truly dedicated to performing at the highest level. For many this was the first chance to experience an Olympic style competition, with the very best talent on display from across Europe. The figure skating was beautiful and breath-taking, with so much artistic and athletic skill on show at the rink in Poiana. Britain’s Graham Newberry did fantastically well, finishing in fourth place in the final. And there was a silver medal for Kat Thomson earlier in the week in the short track speed skating

I had the opportunity to meet the team on the penultimate evening of the competition. I’m not a great sportsman myself, though I can get myself round a rink or down a piste in one piece and enjoy the experience! But I do have one thing in common with the young athletes of Team GB. I have the honour of representing my country. Last week the Team did GB proud. And the organisers of the European Youth Olympic Winter Festival 2013 did Romania proud too. Next stop Sochi!

Ambassador Martin Harris together the Games Mascot

Together the Games Mascot

 

Video blog from Sibiu

de Martin Harris @Joi, 14 februarie 2013, 15:13 în
\r\n \r\n

While in Sibiu, I was challenged by the regional blogging community to do a video blog about my trip. So here it is. Find out more about my meetings with the local authorities and the British businesses.

Robert Burns and Romania

de Martin Harris @Sâmbătă, 2 februarie 2013, 12:01 în
\r\n \r\n

Last Saturday some 170 people gathered at the Athenee Palace Hotel in Bucharest for Burns Night – an annual celebration for the Scottish community. Born on 25th January 1759, Robert Burns is Scotland’s national poet as well as a pioneer of the Romantic movement. Burns suppers are organised each year on or around the poet’s birthday, to celebrate his work and the impact it has had on Scottish literature and beyond.

In Bucharest there have been Burns Suppers for the last ten years, organised in aid of ‘Light into Europe‘, a British-Romanian NGO dedicated to raising funds for sensory – impaired children. There are 40,000 people in Romania with hearing impediments, and 100,000 who have sight impediments, around 25% of all those with disabilities in Romania. ‘Light into Europe’ does two fantastic things. First of all, it gives very practical help to those that need it – it provides help with sign language, with textbooks, and now guide dogs. And secondly, it supports dedicated and courageous people who are campaigning hard to make sure that there will be better provision for independent living in the future than there is today.

My task of the evening was to propose a toast, according to tradition, to ‘the Immortal Memory of Robert Burns’. I recalled all the things that we Scots and Romanians have in common – the culture of the mountains, haggis (drob), reels (hora) and of course whisky (ziuca). And I recited a famous Romanian poem which I am sure Robert Burns would have appreciated as much as I do – the ‘Miorita’, with its beautiful, lyrical and mystical exposition of the life and landscape of the shepherd. Here it is on YouTube. I hope you enjoy it.


Vlad

Ce mi-a raspuns Mama la un articol scris pe HotNews

de Vlad @Duminică, 24 februarie 2013, 16:03 în
În urmă cu trei săptămâni am scris pe Hotnews despre mândria de a fi român. Mama m-a sunat atunci şi mi-a spus ce crede, dar eram prea grăbit s-o ascult. Aşa că, fiind o ardeleancă perseverentă, a scris. A scris ca să rămână. Răspunsul ei este o poveste de familie scrisă pe www.casapentrucultura.ro, locul unde [...]

Cum sunt aranjate trupele in razboiul pentru Sanatate

de Vlad @Marţi, 19 februarie 2013, 19:49 în
Fie in Statele Unite sau in Marea Britanie, reforma sistemului medical s-a infaptuit doar in urma unui razboi surd si agresiv dus intre principalii actori din sistem. Medicina ramane cea mai mare realizare a umanitatii in secolul 21, dar si cea mai mare afacere a ei. In Romania, 2013 pare a fi un an de [...]

Ce poti face atunci cand primesti un ZBANG de la Ministerul Sanatatii

de Vlad @Vineri, 25 ianuarie 2013, 9:29 în
Vineri dimineaţa, Dezbaterea Zilei la Europa FM a fost despre criza citostaticelor. Pe pagina lor  de Facebook, o doamnă povestea despre dificultatea de a face rost de aceste citostatice ieftine. La comentariile HotNews alţi oameni povestesc aceleaşi lucruri. Medicamente-lipsa.ro poate pune imediat la dispoziţie 60 de cazuri, din ultima lună, de oameni care nu au [...]

Dan Selaru

Economie fără ideologie

de Dan Selaru @Sâmbătă, 23 februarie 2013, 13:47 în
Economia mondială este interconectată cu mediul, iar economia funcţionează cu energie. Orice altă viziune economică este în general partizană a unui model economic care, în ultima vreme, au devenit adevărate ideologii. Întregul fenomen economic trebuie tratat la nivel global, unitar, mai ales azi câmd economia este globală în strânsă legătură cu mediul şi cu resursele energetice.

În două articole, Timothy J. Garrett tratează civilizaţia umană ca pe un sistem termodinamic care transformă energia înconjurătoare într-o ordine locală superioară (fie că se manifestă prin creşterea populaţiei sau creştere economică) simultan transferând căldură mediului şi producând reziduuri. Ideea nu e aşa nouă, dar economiştii o neglijează.

Modelul matematic nu depăşeşte nivelul liceului, aproape oricine îl poate studia. Averea mondială estimată în termeni financiari este direct legată de consumul mondial de energie. Creşterea economică conduce la creşterea interfeţei civilizaţiei cu mediul, aceasta fiind capabilă să colecteze şi mai multă energie din mediul înconjurător. Are loc o buclă cu feedback pozitiv. Simultan, o parte tot mai mare a energiei este dedicată menţinerii civilizaţiei (proporţională cu dimensiunea acesteia), menţinerea infrastructurii existente este un exemplu. Modelarea este similară cu cea a relaţiei cu mediu a unnui organism, are loc creşterea până când întreaga energie colectată din exterior este consumată pentru menţinerea funcţionarii, se ajunge la echilibru dacă există resursele energetice necesare.

Legătura cu economia exprimată în termeni financiari este dată de rata consumul energetic necesar pentru a obţine 1 dolar 1990 (sunt făcute ajustările cu inflaţia) şi anume, 9.7 mW pentru 1 dolar 1990. În această ecuaţie intră şi eficienţa energetică, eficienţă care creşte în timp şi se manifestă prin creşterea populaţiei, creşterea standardului de viaţă, etc. Dar, aşa cum ne spune Paradoxul lui Jevons, creşterea eficienţei energetice nu conduce la scăderea consumului aşa cum se speră, dimpotrivă.

Un articol care demonstrează acest fenomen este cel care studiază eficienţa energetică a iluminatului în Marea Britanie pe o perioadă de timp de 700 de ani. În cei 700 de ani, eficienţa energetică a iluminatului a crescut de 1000 de ori, numărul de lumeni oră per capita consumaţi a crescut de 6500 de ori, o creştere a consumului de energie de 6,5 ori.

Creşterea economică este dependentă de consumul energetic, conducând, prin arderea combustibililor fosili, la emiterea de dioxid de carbon în atmosferă. De la un nivel de 275 ppm (părţi per milion) în epoca preidustrială s-a ajuns la 315 ppm în 1960, nivelul actual fiind de 395 ppm. Trebuie precizat că între anii 1000 şi 1800 variaţia a fost de 7 ppm. Se considerată că 350 ppm este limita de siguranţă, limită deja depăşită. Efectele creşterii peste această limită nu sunt cunoscute, echilibrul întregului sistem fiind pus în pericol. Nivelul de 450 ppm este considerat periculos.

Modelul lui Garret ia în considerare rata actuală naturală de eliminare a dioxidului de carbon din atmosferă şi modelează coerent atât creşterea economică cât şi emisiile de dioxid de carbon.



Un alt fenomen, deja existent, este efectul fenomenelor naturale asupra civilizaţiei, chiar în lipsa unor modificări climatice. Extinderea civilizaţiei face ca fenomenele naturale să producă o creştere a ratei de energie consumată pentru menţinerea acesteia. Erupţia vulcanul islandez, uraganul Sandy au creat efecte economice negative majore faţă de exact aceleaşi fenomene întâmplate acum 500 de ani. Şi acesta este inclus în model.

Luând în considerare toţi aceşti factori şi rulând diferite scenarii privind eliminarea combustibililor fosili autorul ajunge la următoarele concluzii. Fie economia colapsează rapid şi scădem consumul de combustibili fosili reuşind să rămânem sub 450 ppm, fie, în cazul unei creşteri economice de 2,2%, ajungem în 2100 la 1100 ppm şi un consum energetic anual de 126 TW de la cei 16 TW actuali, o situaţie evident imposibilă, un asemenea nivel al concentraţiei de CO2 conducând prin efectele avute la colapsul economic.

Trebuie spus că articolele sunt ştiinţifice, publicate în reviste onorabile. O asemenea modelare pune economiştii în faţa realităţii fizice, lucru prea rar în zilele noastre.



Garrett, T. J., 2012: No way out? The double-bind in seeking global prosperity alongside mitigated climate change, Earth System Dynamics 3, 1-17, doi:10.5194/esd-3-1-2012

Garrett, T. J., 2011 Are there basic physical constraints on future anthropogenic emissions of carbon dioxide? Climatic Change, 104, 437-455, doi:10.1007/s10584-009-9717-9

Roger Fouquet, J.G. Pearson "Seven Centuries of Energy Services: The Price and Use of Light in the United Kingdom (1300-2000)" The Energy Journal, Vol. 27, No. 1

Noua revoluţie industrială

de Dan Selaru @Luni, 11 februarie 2013, 9:15 în
Natura face lucrurile prin "adunare", prin creştere şi diversificare. Procesele industriale actuale fac lucrurile prin "scădere", dintr-o bucată de material este "extras" obiectul necesar, lăsând în urmă o cantitate de reziduuri.

Următoarea revoluţie industrială, care a început deja, presupune inversarea procesului, revenirea la modul natural, fabricarea prin "adunare". Întregul proces poartă numele de 3D Printing.

În momentul acesta există astfel de imprimante pentru plastic, metal, ceramică. Dar tehnologia evoluează repede, o să apară imprimante pentru mediul biologic, care folosesc celule vii pentru a "imprima" un întreg organ gata pentru transplant, deja s-au "imprimat" vase de sânge. Sau imprimante care produc un automobil sau o casă.

Implicaţiile sunt profunde. Inventivitatea umană devine singura care ne mai stă în cale, fiecare o să fie capabil să-şi producă propriile obiecte. Este o democratizare a producţiei, eliminarea monopolurilor. Implicaţiile economice sunt profunde, se elimină mâna de lucru ieftină ca argument economic. Practic, ideea de "mână de lucru" dispare, avantajele economiei de scală dispar, tot atât costă pe unitate să tipăreşti 10 pagini sau 10000. Se elimină transportul, în loc să trimit maşina, trimit modelul digital şi o printez la client cu opţiunile acestuia. O să fie un coşmar pentru apărarea drepturilor de autor.



Creşterea eficienţei energetice este un alt mare avantaj, obţinut prin eliminarea transportului. Se produce o reciclare naturală, deja există maşinării asemănătoare cu o maşină de tocat carne care transformă sticlele de plastic în fire pentru imprimantele 3D. În loc ca procesul de reciclare să fie unul complicat, îmi transform sticlele de plastic în, să zicem, piese de şah pe care le vând la piaţă.



La fel o să se petreacă cu dozele de metal. Piesele de schimb sunt fabricate local, din materiale locale, fără timp de aşteptare, la costuri insignifiante, din materiale reciclabile.

Schimbarea design-ului unui produs nu o să mai necesite schimbarea liniei de producţie, doar schimbarea modelului digital, o eliminare care are efecte în întreg procesul economic, sunt eliminate verigi ale lanţului economic, linia de producţie a lui Henry Ford o să devină istorie. Timpul necesar până la realizarea unui prototip o să coboare de la luni sau ani la ore sau zile, în funcţie de complexitate, diversificarea producţiei şi modelele noi o să apară cu viteze ameţitoare ca să dispară la fel de repede. Aşa cum azi există în lumea digitală "creaţii" virale, texte, imagini, cântece sau video, o să se ajungă la obiecte virale, apanajul actual al unor firme ca Apple sau marilor firme de modă. O firmă absolut insignifiantă, dar care are un moment de geniu se poate transforma într-un star în câteva zile.

Modelele de business o să se schimbe într-un mod nebănuit, atâta vreme cât pentru un produs complex acum sunt necesare investiţii fabuloase, noua paradigmă completată cu open sources va permite apariţia "din senin" a unor concurenţi pentru marii producători, cu costuri mult mai mici, cu idei originale şi care vor pune la dispoziţia oricui design-ul produselor.

Vor apărea probleme inexistente acum, oricine, sau aproape oricine, îşi va putea printa o armă sau droguri sintetice iar modelul digital odată răspândit nu mai poate fi retras. De asemenea, o să existe nenumărate modele nefuncţionale, periculoase, netestate suficient, cu consecinţe necunoscute. Ca în orice revoluţie, finalul e necunoscut, o să existe victime şi momente dureroase, câştigători şi momente glorioase. În ziua de azi revoluţiile sunt rapide.

http://www.marketplace.org/topics/tech/entrepreneurs-try-popularize-3d-printing
http://www.digitaljournal.com/article/343179
http://www.sciencedaily.com/releases/2013/02/130208105901.htm
http://www.engineeringnews.co.za/article/3d-printing-may-shape-a-new-manufacturing-revolution-2013-01-18
http://www.spiegel.de/international/business/3d-printing-technology-poised-for-new-industrial-revolution-a-874833.html
http://www.thecreatorsproject.com/blog/how-shapeways-is-leading-the-3d-printing-revolution
http://www.guardian.co.uk/artanddesign/architecture-design-blog/2013/jan/15/filabot-home-3d-printing-recycle
http://www.theglobeandmail.com/report-on-business/small-business/sb-digital/innovation/the-3-d-printing-revolution-has-begun/article8043259/

Drumul spre colaps

de Dan Selaru @Miercuri, 6 februarie 2013, 15:00 în
Avem o atitudine oarecum negativă pentru extremism, deşi omul este produsul extremismului, al extremei inteligenţe pe care evoluţia ne-a impus-o. inteligenţa umană este similară în extremismul ei cu coada păunului sau gâtul girafei. Ieşind din sfera biologiei putem trece în sfera politicii internaţionale.

Cele mai înfloritoare state sunt cele mici şi cele federale în care nu există un stat dominant. Ca o paranteză, UE nu face parte din acest club, Elveţia, da. Luxemburg, sau Singapore sunt exemple de bunăstare. Statele mari au tendinţa naturală de a creşte spre un maxim care să le asigure securitatea. Dacă există "spaţiu vital" limitele sunt doar cele geografice, niciodată graniţele vecinilor mai neajutoraţi care sfârşesc înglobaţi sau exterminaţi.

Dacă privim istoria ţărilor cu adevărat mari găsim acest pattern. Un exemplu este Rusia, sub toate formele ei statale, de la Rusia Kieviană la cea de azi, pentru detalii vezi Stratfor - The Geopolitics of Russia: Permanent Struggle.

Istoria Chinei este o lung luptă pentru asigurarea securităţii, Marele Zid este dovada supremă a necesităţii limitării geografice, în acest caz artificiale, pentru asigurarea securităţii.

Lipsa vecinilor suficient de puternici conduce la extinderea geografică până la întâlnirea unei bariere naturale sau până la confruntarea cu o forţă comparabilă. Problema Rusiei este că trecerea spre Europa, de la Munţii Carpaţi până la Marea Baltică nu oferă nicio graniţă naturală, de acolo au venit şi Napoleon şi Hitler şi polonezii care în secolul XVII au cucerit Moscova.

Dacă privim harta Franţei vedem o singură slăbiciune, graniţa cu Belgia, locul prin care au trecut toate războaiele cu Germania.

Aceasta din urmă are problema luptei pe două fronturi, neexistând frontiere naturale nici spre Vest cu Franţa, nici spre Est cu Rusia, forţele comparabile. Ultimele mari războaie din Europa au adus Germania, de fiecare dată, să lupte pe două fronturi. Necesitatea siguranţei face ca Germania să încerce continuu să se extindă.

O consecinţă a acestui fenomen este apariţia "statelor tampon", state care suplinesc lipsa barierelor geografice, state ale căror graniţe sunt garantate de forţe exterioare celor care constituie actorii conflictului. Dar nu ăsta e subiectul.

Extinderea unei entităţi de orice natură conduce la ceea ce se cheamă diminuarea "profitului", ca să folosim un termen economic. Cu cât o entitate este mai mare, cu atât eficienţa acesteia scade, complexitatea proceselor creşte şi viteza de reacţie scade. În domeniul social fenomenul e vizibil în educaţie şi domeniul sănătăţii, deşi cheltuielile cresc rezultatele şcolare scad iar morbiditatea creşte.

Motivul este dimensiunea sistemului, numărul incredibil de mare de reguli şi proceduri care trebuie urmate, încercarea, cu orice preţ, a evitării erorii. De aici un fenomenal consum financiar, uman, de timp, energetic în afara scopului principal al sistemelor: educaţie şi sănătate.

La acest proces se adaugă complexitatea tehnologică a societăţii, care produce la rândul ei noi şi noi entităţi şi procese care cresc birocraţia şi consumul, deşi apariţia lor dă impresia simplificării. Până la un punct acestea au un rol benefic, după acel punct conduc la rândul lor la diminuarea "profitului" sau chiar la pierderi.

Se poate spune că există o lege a scăderii productivităţii în relaţie directă cu dimensiunea sistemului respectiv. Fenomenala diviziune a muncii de azi conduce la apariţia unei specializări atât de stricte încât problemele "umanităţii", cele care presupun o viziune a întregului tablou rămân în mâinile cele mai nepotrivite - ale clasei politice, în general incapabilă şi mai ales neinteresată să le rezolve, scopurile acesteia, chiar bine intenţionată fiind, rezumându-se la termene mult mai scurte.

În acest moment tehnologia şi sistemul financiar au creat din umanitate un singur sistem, globalizarea face ca aproape toţi să fim parte a unui singur sistem, extrem de complex, ale cărui complexitate şi dimensiune cresc fără ca să existe vreo forţă capabilă care să se opună.

Avem aici două direcţii contradictorii, pe de-o parte ţările considerate acum dezvoltate aflate sub presiunea scăderii complexităţii sociale, cu un consum din ce în ce mai mic energetic, într-o deja perpetuă criză economică şi a căror osificare conduce la autoritarism pentru păstrarea status quo-ului.

Islanda este singura ţară care a scăpat din acest proces şi întregul "Occident" a hotărât că este un caz singular. Pieţele financiare aleg conducerile statelor iar UE crede, pentru siguranţa Germaniei, că doar o mai strânsă integrare este soluţia. Finalul o să fie o explozie socială sau dezintegrarea.

Cea de-a doua direcţie este cea a statelor în curs de dezvoltare, cu o structură socială mult mai simplă, cele pentru care tehnologia este o binefacere şi care mai au un drum lung în faţă până să se compare cu ţările dezvoltate. Acestea consumă din ce în ce mai multă energie şi într-un ritm lent, dar inexorabil, erodează şansele ca Occidentul să-şi poată păstra supremaţia pentru mult timp.

Dar, simultan cu acest transfer lent de putere cu efecte mai ales sociale, omenirea are în faţă două probleme contradictorii şi un curs inexorabil spre colaps.

Dacă în ţările Occidentale populaţia îmbătrâneşte şi scade, fluxul de imigranţi permiţând o continuare a funcţionării sistemelor sociale cu preţul tensiunilor sociale inerente ciocnirii între culturi diferite, în restul ţărilor populaţia creşte consumând tot mai multe resurse. Acest trend se suprapune cu cel al creşterii nivelului de trai în aceste ţări.

Nivelul mondial actual de consum energetic per capita, anual este de 80 GJ, aproximativ cel din China, jumătate din cel european şi un sfert din cel din Statele Unite. Se estimează o populaţie de aproximativ 9 miliarde în 2035, nu mai e mult, cam cât a trecut de la căderea comunismului. La un consum mediu de 120 de GJ consumul energetic global aproape se dublează.

Ideea atât de iubită a energiei regenerabile este o himeră, avem în acest moment o întoarcere la cărbune, cel mai poluant combustibil, cel care produce cea mai mare cantitate de dioxid de carbon eliminată în atmosferă. O dezvoltare bazată pe cărbune va conduce la schimbări climatice imposibil de evaluat, dar cu consecinţe catastrofice.

Scăderea emisiilor de dioxid de carbon conduce ţările în "dilema prizonierului", ori e globală, ori nu există. Încetarea unilaterală nu face decât să permită altora să consume mai mult. În consecinţă, aproape nimeni nu face nimic, eşecul protocolului de la Kyoto fiind dovada. O încetare globală ar conduce la subdezvoltare ţările care azi au o creştere explozivă sau la o redistribuire drastică spre acestea a consumului din ţările actual dezvoltate, lucru evident imposibil şi insuficient.

Creşterea populaţiei, creşterea consumului energetic în ţările în curs de dezvoltare, scăderea nivelului de trai în ţările dezvoltate, epuizarea resurselor energetice, de apă, de teren arabil, încălzirea globală nu pot fi depăşite simultan. Va trebui să se renunţe la o parte din ele dacă se menţine actualul sistem global.

Cine va pierde din această situaţie fără ieşire ne poate spune doar viitorul, din ce în ce mai sumbru.

Şi pentru că lucrurile sunt încă frumoase, să facem reclamă Florăriei Online Altfel.


bogdan

Stallman vine in Romania si alte stiri

de bogdan @Marţi, 19 februarie 2013, 19:04 în
http://www.costelgilca.ro/stiri/document/4512/cat-de-ieftin-isi-vand-salariatii-identitatea-amprentarea-salariatilor.htmlalinpoescu.ro

Ce se intampla cu datele personale?

de bogdan @Vineri, 1 februarie 2013, 12:45 în
Cind eram mic si vedeam filme in care urmaritul general (evident, baiatul cel bun) era urmarit peste tot prin cine stie ce device-uri sofisticate, eram sigur ca este un SF. Sau filmele in care totul este programat de la nastere, pe baza unei analize a AD…

Cat de sigure sunt datele tale in pasaportul electronic?

de bogdan @Luni, 28 ianuarie 2013, 12:05 în
Astazi, 28 ianuarie 2013 este ziua protectiei datelor personale. Un subiect care incepe sa te doara personal doar atunci cind, de obicei, este prea tarziu. Cand ti-ai pierdut laptopul si iti dai seama ca oricine poate sa sparga parola ta de 5 caractere.…

Istodor

Dragostea oarbă pentru cartea românească

de Istodor @Vineri, 15 februarie 2013, 9:25 în

Afis 101 ISTODOR 211x300 Dragostea oarbă pentru cartea româneascăMiercurea asta, ora 19, dezbatere-lansare a cărţii mele “101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă”. La Cărtureşti-Cafe Verona.
Veniţi cu cartea voastră favorită. Vă incit la o discuţie simplă: avem valori sau sîntem orbi-îndrăgostiţi?

Iată Lista mea. Iată oamenii ce au scris despre operele alese de mine şi pe care-i veţi vedea miercuri pentru aş susţine iarăşi opera sau orbirea:

101. Lista Istodor
1. O samă de cuvinte (anecdote) pentru domni şi pentru ţară
ce nu se află în letopiseţele Costineştilor de Ion Neculce (1845)
Cartea îi place lui Cornel Ivanciuc
2. Povestea vorbei de Anton Pann (1847)
Cartea îi place lui Sorin Gherguţ
3. Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănîncă
de Nicolae Filimon (1863)
Cartea îi place lui Cătălin Farcaş
4. Poezii populare ale românilor adunate şi întocmite de
Vasile Alecsandri (1866)
Cartea îi place lui Marius Niţă
5. Pseudokynegeticòs de Alexandru Odobescu (1874)
Cartea îi place lui Adrian Lustig
6. Moara cu noroc de Ioan Slavici (1881)
Cartea îi place Adelei Porumbel
7. Legende sau basmele românilor adunate din gura poporului
de Petre Ispirescu (1882)
Cartea îi place Cristianei Terenche
264
8. Istoria Ieroglifică de Dimitrie Cantemir (1883)
Cartea îi place lui Liviu P. Dinu
9. Scrisori către Vasile Alecsandri de Ion Ghica (1884)
Cartea îi place lui Viorel Moţoc
10. Poesii de Mihai Eminescu (1884)
Cartea îi place lui Solomon Marcus
11. Scrierile lui Ion Creangă (1890 & 1892)
Cartea îi place lui Valeriu Roman
12. Amintiri de la „Junimea” din Iaşi de George Panu (1901)
Cartea îi place lui Iacob Marcel
13. Poeziile Văcăreştilor (1908)
Cartea îi place lui Ciprian Ionescu
14. Opere complete de Ion Luca Caragiale (1908)
Cartea îi place lui Iulian Comănescu
15. Romanţe pentru mai tîrziu de Ion Minulescu (1909)
Cartea îi place Cristinei Stihi
16. Plumb de George Bacovia (1916)
Cartea îi place Costinei Barbu
17. Poemele luminii de Lucian Blaga (1919)
Cartea îi place Doinei Ghiţă
18. Ion de Liviu Rebreanu (1920)
Cartea îi place Simonei Rădoi
265
19. Strofe alese, Balade vesele şi triste de George Topîrceanu
(1920)
Cartea îi place Evei Stănescu
20. După melci de Ion Barbu (1921)
Cartea îi place lui T.O. Bobe
21. Pădurea spînzuraţilor de Liviu Rebreanu (1922)
Cartea îi place lui Cristian Teodorescu
22. Ţiganiada sau Tabăra Ţiganilor de Ion Budai‑Deleanu (1925)
Cartea îi place Sorinei Big
23. Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi (1927)
Cartea îi place lui Laurenţiu Guga
24. Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat‑Bengescu
(1927)
Cartea îi place lui Tudor Giurgiu
25. Craii de Curtea‑Veche de Mateiu I. Caragiale (1929)
Cartea îi place Mădălinei Bubu
26. Pagini bizare de Urmuz (1930)
Cartea le place lui Dan Stanciu & Andrei Oişteanu
27. Joc secund de Ion Barbu (1930)
Cartea îi place lui Lucian Mîndruţă
28. Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război de
Camil Petrescu (1930)
Cartea îi place Corei Moţoc
266
29. Baltagul de Mihail Sadoveanu (1930)
Cartea îi place lui Tiberiu Cazacioc
30. Flori de mucigai de Tudor Arghezi (1931)
Cartea îi place Andreei Pleşoianu
31. Fram, ursul polar de Cezar Petrescu (1932)
Cartea îi place Victoriei Pătraşcu
32. Poemul invectivă cu amprentele digitale ale autorului
de Geo Bogza (1933)
Cartea îi place lui Daniel Cristea‑Enache
33. Patul lui Procust de Camil Petrescu (1933)
Cartea îi place Claudiei Buzoianu
34. Creanga de aur de Mihail Sadoveanu (1933)
Cartea îi place lui Dacian Cioloş
35. Rusoaica : bordeiul de pe Nistru al locotenentului Ragaiac
de Gib I. Mihăescu (1933)
Cartea îi place lui Alexandru Bălăşescu
36. Pe culmile disperării, Schimbarea la faţă a României,
Lacrimi şi sfinţi, Amurgul gîndurilor, Tratat de descompunere
de Emil Cioran (1934, 1936, 1937, 1940, 1949)
Cărţile le plac lui Mihai Radu & Cătălin Sava
37. Trilogia culturii de Lucian Blaga : „Orizont şi stil”, „Spaţiul
mioritic” şi „Geneza metaforei şi sensul culturii” (1930, 1936,
1937)
Cartea îi place lui Augustin Ioan
267
38. Enigma Otiliei de George Călinescu (1938)
Cartea îi place Anei Sişu
39. Jocul de‑a vacanţa. Steaua fără nume de Mihail Sebastian
(1939, 1942)
Cartea îi place lui Ioan Stanomir
40. Elevul Dima dintr‑a şaptea de Mihail Drumeş (1946)
Cartea îi place Lavianei Rotaru
41. Teatru de Eugène Ionesco (1954‑1981)
Cartea îi place Danei Drăgoiu
42. Toate pînzele sus de Radu Tudoran (1954)
Cartea îi place lui Doru Buşcu
43. Moromeţii I de Marin Preda (1955)
Cartea îi place lui Cristian Preda
44. O viziune a sentimentelor de Nichita Stănescu (1964)
Cartea îi place Mirabelei Sofronie
45. Poeme de Marin Sorescu (1965)
Cartea îi place Mirunei Munteanu
46. 11 elegii de Nichita Stănescu (1966)
Cartea îi place lui Vladimir Brilinsky
47. Pasărea tăiată de Ileana Mălăncioiu (1967)
Cartea îi place lui Robert Şerban
48. Athanor de Gellu Naum (1968)
Cartea îi place Simonei Popescu
268
49. Ingeniosul bine temperat : Dicţionarul onomastic şi Bibliografia
generală de Mircea Horia Simionescu (1968, 1971)
Cartea îi place lui Constantin Vică
50. Cartea de vise de Leonid Dimov (1969)
Cartea îi place Ruxandrei Cesereanu
51. Dulce ca mierea e glonţul patriei de Petru Popescu
(1970)
Cartea îi place lui Călin Tudor Zarojanu
52. Poeme de Mircea Ivănescu (1970)
Cartea îi place Luizei Vasiliu
53. Invocaţie nimănui de Mircea Dinescu (1971)
Cartea îi place Claudiei Fitcoschi
54. Supravieţuirile de Radu Cosaşu (1973, 1977, 1980, 1983,
1985, 1989)
Cartea îi place Anei‑M aria Onisei
55. Cartea cu Apolodor de Gellu Naum (1975)
Cartea îi place lui Alexandru Tomescu
56. Cianură pentru un surîs de Rodica Ojog‑Braşoveanu
(1975)
Cartea îi place Alexandrei Gabriela Cinteză
57. Istoria credinţelor şi ideilor religioase de Mircea Eliade
(1976‑1983)
Cartea îi place lui Marius Lazurcă
58. Bunavestire de Nicolae Breban (1977)
Cartea îi place lui Eugen Ciocan
59. În curte la Dionis de Mircea Eliade (1981)
Cartea îi place lui Matei Martin
60. Devenirea întru fiinţă de Constantin Noica (1981)
Cartea îi place Cristinei Bazavan
61. Aer cu diamante de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei,
Florin Iaru, Ion Stratan (1981)
Cartea îi place Anei Maria Sandu
62. Tache de catifea de Ştefan Agopian (1981)
Cartea îi place lui Adrian Darabană
63. Jurnalul de la Păltiniş. Un model paideic în cultura
umanistă de Gabriel Liiceanu (1983)
Cartea îi place Laurei Sgârcitu
64. Manualul întîmplărilor de Ştefan Agopian (1984)
Cartea îi place lui Cătălin Tolontan
65. Caravana cinematografică de Ioan Groşan (1985)
Cartea îi place lui Ioan Big
66. Caii la fereastră, Angajare de clovn, Frumoasa călătorie
a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită
la Frankfurt, Istoria comunismului povestită pentru bolnavii
mental de Matei Vişniec (1987, 1993, 1998, 2001)
Piesele le plac lui Florin Toma & Alina Muşătoiu
67. Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului
de Andrei Pleşu (1988)
Cartea îi place Violetei Dincă
68. Visul de Mircea Cărtărescu (ediţia necenzurată : Nostalgia,
1993) (1989)
Cartea îi place lui Mircea Chivu
69. Levantul de Mircea Cărtărescu (1990)
Cartea îi place lui Adrian Papahagi
70. Evadarea tăcută de Lena Constante (1990)
Cartea îi place Alexandrei Bădicioiu
71. Jurnalul fericirii de N. Steinhardt (1991)
Cartea îi place lui Mihail Neamţu
72. Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit de Jeni Acterian
(1991)
Cartea îi place Andreei Paul
73. Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid
(1991‑1996)
Cartea îi place lui Liviu Antonesei
74. Ieudul fără ieşire de Ioan Es. Pop (1994)
Cartea îi place lui Bogdan Stănescu
75. Arta Popescu de Cristian Popescu (1994)
Cartea îi place Lilianei Niculescu Bran
76. Jurnal 1935‑1944 de Mihail Sebastian (1994)
Cartea îi place Danei Cenuşă
77. Zbor în bătaia săgeţii de Horia‑Roman Patapievici (1995)
Cartea le place Appassionatei & lui Alice Tache
78. Românii după ’89. Istoria unei neînţelegeri de Alina
Mungiu (1996)
Cartea îi place lui Mircea Vasilescu
79. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal de Ion D. Sîrbu
(1996)
Cartea îi place lui Ion Barbu
80. Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane de Răzvan Rădulescu (1997)
Cartea îi place Oanei Boca Stănescu
81. Piaţa Universităţii de Irina Nicolau & co (1997)
Cartea îi place Deliei Radu
82. Istorie şi mit în conştiinţa românească de Lucian Boia
(1997)
Cartea îi place lui Dan Stroe
83. O istorie sinceră a poporului român de Florin Constantiniu
(1997)
Cartea îi place lui Emil Cătălin Fetoiu
84. Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti de Radu Anton
Roman (1998)
Cartea îi place Danielei Stănescu
85. Mesi@ de Andrei Codrescu (1999)
Cartea îi place Ioanei Avădani
86. Opera somnia de Şerban Foarţă (2000)
Cartea îi place Liei Faur
87. Circul nostru vă prezintă : de Lucian Dan Teodorovici (2002)
Cartea îi place lui Sorin Franga
88. Despre îngeri de Andrei Pleşu (2003)
Cartea îi place lui Andrei Găitănaru
89. Băgău de Ioana Bradea (2004)
Cartea îi place lui Ionel Vianu
90. Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din Antichitate
pînă‑n zilele noastre de Lucian Boia (2004)
Cartea îi place Ioanei Calotă
91. Submarinul erotic de Emil Brumaru (2005)
Cartea îi place lui Dariei Dorescu
92. Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului
românesc de Vladimir Tismăneanu (2005)
Cartea îi place lui Mircea Mihăieş
93. Degete mici de Filip Florian (2005)
Cartea îi place lui Răzvan Popovici
94. Ghidul nesimţitului de Radu Paraschivescu (2006)
Cartea îi place Mariei Marinescu
95. Sînt o babă comunistă ! de Dan Lungu (2007)
Cartea îi place lui Mihai Ciupăgea
96. Antropologie. Cinci introduceri de Vintilă Mihăilescu (2007)
Cartea îi place lui Ioan Georgescu
97. Leagănul respiraţiei de Herta Müller (2009)
Cartea le place Mihaelei Călinoiu & Violetei Neamţu
98. Medgidia, oraşul de apoi de Cristian Teodorescu (2009)
Cartea îi place lui Hanno Hoefer
99. Nekrotitanium de Planeta Moldova (2010)
Cartea îi place lui Sorin Manole
100. Întîlnire cu un necunoscut de Gabriel Liiceanu (2010)
Cartea îi place lui Radu Paraschivescu
101. Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între
1930 şi 1950 de Lucian Boia (2011)
Cartea îi place lui Antonio Momoc
FĂRĂ SFÎRŞIT

24 februarie – Conferinţa mea despre Lipscani la Teatrul Naţional

de Istodor @Joi, 31 ianuarie 2013, 0:01 în

ConfAfis 24feb2013 214x300 24 februarie Conferinţa mea despre Lipscani la Teatrul NaţionalEste oficial: pe 24 februarie voi ţine o conferinţă la Teatrul Naţional despre Lipscani.După ce-am studiat cărţile Bucureştiului de altădată şi am bătut pas cu pas crâşmele de azi ale locului, am scris “Lipscani-Ghid turistic şi de chefuri”- singura carte despre lipscaniul de ieri şi de astăzi. Cel mai vechi spaţiu al Bucureştiului. Cea mai mondenă zonă a Astăziului. Vă aştept pe 24 februarie, ora 11.


igs

Tax Heaven for Everyone

de igs @Joi, 7 februarie 2013, 15:25 în

Motto:

“In these days of cold affections (…)
This could be heaven for everyone
This world could be fed, this world can be fun.”
Heaven for Everyone, Queen

 
Într-un articolpublicat de curând, amica și concitadina mea Anca Doicin face o analiză bine documentată și argumentată în care atrage atenția asupra pericolului care îi pândește pe capitaliștii români odată cu intrarea în vigoare a noilor reguli privind impozitarea tranzacțiilor efectuate cu entitățile înregistrate în paradisurile fiscale.

Desigur problema are, asemenea monedei, două fețe: pe o parte vedem comportamentul lipsit de fair-play al celor care se folosesc de astfel de structuri pentru a evita plata impozitelor în România, obținând un avantaj competitiv asupra celor care aleg să joace în mod cinstit. Pe cealaltă parte avem un sistem fiscal tot mai hrăpăreț, coroborat cu o risipă inadmisibilă (a se citi ”jaf”) în cheltuirea banului public din partea autorităților.
Ascultând argumentele ambelor părți te trezești în situația rabinului care dă dreptate fiecăruia dintre cei doi veniți la judecată, ba chiar si celui de-al treilea care se minuna cum de doi oameni care se ceartă pot avea dreptate în același timp…
Bine-bine, mă veți întreba, și atunci ce e de făcut? Pentru că suntem cu toții de acord că trebuie să facem ceva, altfel ne îndreptăm spre o fundătura.

Soluția după părerea mea este una simplă și mi-a fost sugerată de versurile de mai sus: în loc să plecăm în căutarea Paradisului peste mări și țări, de ce nu l-am aduce pe acesta aici, să-l avem la îndemână și să ne bucurăm cu toții de el? Pare un vis, dar dacă analizăm problema cu atenție vom vedea că asta se poate realiza mult mai repede decât s-ar crede la prima vedere. Avem ca bază un cod fiscal in vigoare de aproximativ 9 ani, care s-a maturizat suficient astfel încât să ne dea o bază de construcție solidă. Ajustarea acestuia cu implicarea fiscaliștilor nu ar trebui să dureze mai mult de jumătate de an. Idei și recomandări sunt destule, pentru a vedea și rezultate este nevoie de două lucruri:
(i) De o minte limpede la Ministerul Finanțelor care sa coordoneze acest proces. Iar oamenii care sunt acum în fruntea instituției, consultanți fiscali și ei, mă fac să sper că această condiție este îndeplinită.

(ii) De voință politică. Acesta este ”cuiul lui Pepelea” din povestea noastră. Dacă politicienii proaspăt aleși în funcție vor înțelege și vor susține necesitatea acestui demers, atunci avem șanse mari ca începând cu anul viitor să vedem fiscalitatea noastră ca ”un loc luminat, un loc cu verdeață, de unde va fi fugit durerea, întristarea și suspinarea”.  Dacă vor continua să promoveze același sistem caracterizat de cârpeli, excepții de la regulă și interese meschine, vom continua să ne învârtim la nesfârșit pe lângă cazanul cu smoală clocotită.

Eu aleg totuși să sper în prima variantă. Și voi continua să predic aici pentru un Paradis Fiscal Mioritic.
Succes!

Drumul de la impozitul pe barbă la forfetar: unde suntem?

de igs @Miercuri, 16 ianuarie 2013, 15:35 în
Pe data de 5 septembrie 1698 țarul Petru cel Mare al Rusiei a introdus un impozit care poate fi considerat cel puțin bizar: impozitul pe barbă. Fiecare rus ce dorea să-și etaleze în public pilozitatea facială trebuia să plătească anual o sută de ruble la vistieria statului. În plus, pentru a demonstra plata taxei, bărboșii erau obligați să poarte tot timpul cu ei un medalion din argint sau aramă, pe care era inscripționată confirmarea plății impozitului.

Au trecut între timp peste 300 de ani și s-ar putea spune că omenirea a evoluat. Mă întreb însă dacă în ceea ce privește impozitarea a făcut-o cu adevărat. Cel puțin în România, unde abia revenit din vacanță, aflu cu surprindere că autoritățile ”au pus la dospit” o idee care să ne faca din nou viața mai palpitantă: un impozit forfetar ce ar trebui aplicat nu prea se știe cui, de când și în ce condiții. Eu personal, nu prea înțeleg de ce…
Pentru ca dacă impozitul țarului Rusiei avea rol de pârghie fiscală urmărind modernizarea societății (respectiv ca marii boieri să aibă o imagine occidentală) impozitul forfetar nu poate avea ca rezultat decât o birocrație mai stufoasă (și nu din cauza bărbilor!), oferind de lucru unor funcționari care altfel nu-și mai pot justifica posturile și dând bătăi de cap antreprenorilor, contabililor și consultanților. Pe lângă costurile suplimentare ale statului generate de administrarea acestui sistem aș îndrăzni să afirm că acest impozit este împotriva ideii de cotă unică și mai mult, oferă celor ce urmăresc reducerea costurilor fiscale o modalitate de a face acest lucru în prefectă legalitate. Prea multe dezavantaje, după părerea mea.
Oare nu avem deja experiența nefericită a impozitului minim impus de guvernul Boc in anul 2009 care s-a dovedit a fi un dezastru? Nu ar fi mai sănătos să se pregătească o strategie fiscală pe termen mediu și lung, care să stea la baza eventualelor ajustări viitoare ale codului fiscal și legislației secundare? Idei există din belșug, câteva sugestii mai bune sau mai rele am prezentat și eu într-o serie de 6 articole (cine este interesat le poate citi aici: ep. 1, ep. 2, ep. 3, ep. 4, ep. 5, ep. 6). Avem încă o dovadă că indiferent de culoarea politică, guvernanții noștri gândesc pe termen scurt, încercând să cârpească pe ici pe acolo sacul putred numit buget de stat cu măsuri stângace și fără coerență.

Nu ne mai rămâne așadar decât să așteptăm ca Monetăria Statului să bată medalioanele de confirmare a plății forfetarului și să ne așezăm cuminți la rând cu suta de ruble (pardon, cardul) în mână, ca să obținem câte unul.
Succes!

PS: ca orice român care se gândește mai mult sau mai puțin la teoria conspirației, stau și mă întreb dacă nu cumva ideea forfetarului nu este de fapt decât o perdea de fum trasă de autorități ca să ne dea un subiect de discuție, iar în spatele acesteia nu ni se pregătesc niște reglementări mult mai dure. Experiența ultimilor 5 ani îmi spune că n-ar fi prima oară…

Legislația fiscală între dorință și realitate - Episodul 6

de igs @Marţi, 20 noiembrie 2012, 15:17 în
Motto:
”Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate.”

Urmăresc cu coada ochiului elucubrațiile de productie noiembrie 2012 care ne sunt servite de politicienii de toate culorile spectrului politic drept programe economice. Citesc dezgustat și mă minunez de atâta lipsă de imaginație: aceleași vorbe poleite dar goale de conținut, aceeași înversunare, aceleași sute (chiar mii!) de kilometri de autostradă care vor răsări aici ca prin minune, același salariu minim care crește ca voinicul din poveste și câte altele...


Mai nou însă, ca să intrăm subiect, ni se propun măsuri fiscale care mai de care mai apetisante: revenirea la un TVA de 19%, reduceri de cote la asigurările sociale, reducerea cotei unice la 12%,  cotă progresivă de la 8% la 16%, etc, etc, etc.

Nimeni nu ridică însă din păcate problema reformei în administrația fiscală, un element de o importanță vitală în România acestor ani. Așa cum spuneam în articolul anterior publicat aici, nimeni nu este interesat de acest proces. Sau  poate că politicienii noștri nu consideră o idee bună să vorbească acum despre acesta, întrucât bugetarii ce se simt amenințați de o astfel de schimbare ar putea vota ”greșit”.

Așadar, ce ar trebui să își propună o reformă a administrației fiscale pentru a-și atinge scopul dorit de toată lumea, creșterea încasărilor la bugetul de stat și reducerea semnificativă a evaziunii?

În opinia mea, operațiunea ar trebui să vizeze trei direcții majore:

-       Aspectul organizațional: ”aerisirea” aparatului birocratic prin reducerea numărului de instituții și a încrengăturilor sale teritoriale;

-       Infrastructura IT: implementarea unui sistem informatic integrat pentru toate administrațiile financiare, cu posibilitatea de conectare și comunicare în timp real, ușor de folosit de către inspectori și transparent pentru contribuabili;

-       La nivelul resurselor umane: reducerea semnificativă a numărului de personal cu atribuții birocratice și păstrarea oamenilor competenți care să îndeplinească cu adevărat rolul de ”slujbaș” la stat. În același timp, nivelul de remunerare să crească semnificativ.

Mai departe, un alt element important ar trebui să îl reprezinte schimbarea fundamentală modului de lucru al administrației publice care să se concentreze mai puțin pe aspectele de natură formal-birocratică și mai mult pe cele practice, cu rezultate imediate, astfel:

-       Reducerea semnificativă a poverii birocratice pentru firmele cu cifra de afaceri sub 500.000 EUR / an. Aici ar fi necesară o singură declarație fiscală anuală care să cuprindă toate obligațiile fiscale.

-       Concentrarea controalelor fiscale pe zonele unde se petrec cu adevărat actele de evaziune fiscale: punctele de trecere a frontierei, birourile vamale, piețele de produse alimentare și nealimentare, zona restaurantelor, cluburilor și barurilor (știm cu toții că în 7 cazuri din 10 nu ni se eliberează bon fiscal sau factură fiscală pentru bunurile sau serviciile achiziționate).

-       Pregătirea profesională continuă a funcționarilor publici care trebuie să devină un model de competență și profesionalism.

Și pentru că nu trebuie să reinventăm roata, nu avem decât să copiem modelul vecinilor noștri bulgari care au pus în practică un astfel de sistem ale cărui performanțe par ireale comparativ cu țara noastră. Pentru confirmare vă aduc la cunoștință doar trei indicatori (sursa – raportul Consiliului Fiscal din România pe anul 2011):

-       Fiecare 1000 de funcționari fiscali din Bulgaria aduc la bugetul de stat venituri reprezentând 3,37% din PIB. În România 1000 de funcționari aduc numai 1,1% din PIB.  De ce oare bulgarii sunt de 3 ori mai eficienți decât ai noștri?

-       În Bulgaria există 3,8 administrații fiscale la fiecare 1 milion de locuitori. La noi sunt 20,5. Să fie românii niște contribuabili atât de puțin disciplinați încât să avem nevoie de un număr de aproape 7 ori mai mare de administrații pentru a-i ține în frâu?

-       În Bulgaria un contribuabil are de făcut un număr mediu de 17 plăți pe an pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale. În România are de făcut 113. De aici nu putem trage decât o concluzie: viața e mai plicticoasă la sud de Dunăre J.

Așadar soluții există, modele de urmat avem, ce ne mai lipsește? Voința politică, aș spune eu. Pe care din păcate nu o putem importa. Sau cel puțin deocamdata?

Voi încheia aici seria articolelor despre fiscalitatea visurilor mele urmând să vă plictisesc pe viitor cu alte idei, păsuri și probleme de care m-am lovit în activitatea de zi cu zi.

Până atunci vă urez succes!

 

Adrian

Ce mai cumpara americanul, circa 1981

de Adrian @Miercuri, 30 ianuarie 2013, 8:10 în

De pe Retronaut mi-a atras atenția un mic articol apropos de ce puteai cumpăra din comerțul american privat în anul de grație 1981. În România încă rulau la TV documentare despre societatea capitalist-imperialistă aflată în agonia dinaintea distrugerii. Americanii nefiind la curent cu aceste documentare comercializau bine-merci eșantioane de sol “original garantat” de la castelul lui Dracula din Transilvania. Da, chiar dintre “ruinele prăbușite” ale castelului în care a trăit Legendarul Vlad. Sau ceva de genul.

Colierul cu bucata de pământ (stoc limitat! 5000! de! bucăți!) suma modică de $9.95 plus taxe poștale. Mă întreb dacă e la mijloc un om de bine român care a încasat ceva dolari la vremea respectivă sau e doar un antreprenor american care a valorificat o roabă cu pământ de Kansas.

 

Taken 2, film 2012 2/5

de Adrian @Duminică, 13 ianuarie 2013, 11:38 în

Substanțial mai slab decât primul (care nu strălucea nici el). Dar măcar are final neașteptat! … glumesc, evident.

House at the end of the street, film 2012 1/5

de Adrian @Sâmbătă, 12 ianuarie 2013, 11:34 în

Așa-zis thriller previzibil de la un capăt la celălalt. Băiatul e ucigașul. Gata, uită-te la altceva…


Ilias Papageorgiadis

2013: Probabil cel mai critic an al acestui deceniu

de Ilias Papageorgiadis @Miercuri, 23 ianuarie 2013, 12:29 în

Anul trecut, România a avut o șansă imensă să profite de problemele vecinilor și să se ridice ca o putere economică a Sud-Estului Europei. În loc, marea majoritate a politicienilor au făcut tot posibilul să risipească potențialul existent și să piardă  oportunitatea avută. Atmosfera s-a calmat spre sfârșitul anului și se pare că România va mai avea o șansă: schimbarea viitorului țării chiar dacă majoritatea politicienilor și a cetățenilor ei se comportă ca și cum nu ar crede prea mult în aceasta.

Harta geopolitică din jurul României

În acest moment, la aproape o lună după intrarea în 2013, un observator obiectiv ar putea să constate că:

  • Ungaria are un guvern care nu este chiar „drag” Uniunii Europene.
  • Bulgaria se îndreaptă spre alegeri și mediul economic nu poate fi considerat atractiv.
  • Grecia a făcut tot posibilul anul trecut pentru a „se sinucide”. Guvernul ales în Iunie anul trecut a reușit în sfârșit să salveze țara și să-și refacă poziția în interiorul Zonei Euro, însă se pare că problemele nu s-au terminat încă. Cetățenii greci au în față încă un an critic.
  • Serbia este prea prinsă cu problema Kosovo, dar sunt și multe alte probleme legate de mentalitatea și autoritățile țării ce opresc investitorii să investească în această țară în ciuda așteptatei admiteri a Republicii Serbia în Uniunea Europeană în viitor, până la finalul deceniului.
  • Bosnia Herțegovina, Albania și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei sunt prea mici pentru a concura cu România.
  • Ucraina a reușit să se izoleze și a pierdut aprecierea investitorilor. Imaginați-vă doar că Ucraina oferă cele mai mari prețuri în sectorul energiei regenerabile și cu toate acestea mai puțin de 5% din marii jucători pe această piață consideră intrarea pe piața ucraineană.
  • Moldova este încă departe de momentul când va fi considerată un pol de putere în această regiune.

În vreme ce țările din Sud-Estul Europei se confruntau în 2012 cu probleme imense, România a dat impresia că s-a angajat într-un concurs de „Cine poate să-și facă mai mult rău”…

Progresul României în timpul „uraganului” din 2012

Dacă ar fi avut situația României de anul trecut cu tot „uraganul” politic și consecințele acestuia, multe țări ar fi fost izolate economic sau chiar distruse. În România însă:

  • Economia a rămas „sănătoasă” în ciuda anului electoral.
  • Toți indicatorii economici au părut a fi „sub control”.
  • Raportul Datorie / PIB este unul din cele mai scăzute din Europa (mai puțin de 35 %!)
  • Investițiile Străine Directe (ISD) au crescut pentru prima oară din 2008.
  • Toate acestea s-au întâmplat într-un an ce nu a fost perfect din punct de vedere agricol, din punct de vedere al producției.
  • Deprecierea monedei naționale nu a fost foarte mare (ținând cont de problemele cu care țara s-a confruntat) și situația a fost stabilizată.
  • Banca Națională a României și Guvernatorul ei au restabilit ordinea fiscală și au protejat eficient rezervele naționale.
  • Economia a rămas în creștere pozitivă în ciuda incapacității de absorbție a fondurilor europene la un nivel decent. (Deci lucrurile sunt sub control chiar fără banii europeni. Dacă ar intra totuși câteva miliarde în România impactul ar fi imens.).
  • Au fost aleși mulți primari noi ce dau semne că ar dori să îmbunătățească calitatea vieții în localitățile lor.

2013: Poate cel mai important an al acestui deceniu

În 2012 România nu a profitat de situația geopolitică din Sud-Estul Europei dar situația a rămas sub control.

Am intrat acum într-un an ce ar putea fi cel mai critic al României în acest deceniu.

  • Un nou guvern a fost învestit ce are în spate o puternică majoritate.
  • Următoarele alegeri din România vor avea loc în 2014 (alegerile Europarlamentare în vară și cele Prezidențiale în Decembrie).
  • Nevoia de reforme reale este mai puternică decât niciodată.
  • Incertitudinile economiilor europene și mondiale par mai mici decât în 2012 (desigur că nu sunt eliminate complet, dar nu se așteaptă surprize majore negative).
  • Nu se așteaptă o creștere majoră a creșterii economice a țărilor din jurul României sau ca acestea să atragă sume mari prin Investiții Străine Directe (cu excepția Greciei care va avea potențial în cazul în care problemele vor fi puse iar sub control)

Nu de puține ori, ne uităm la problemele noastre de zi cu zi, suntem frustrați de comportamente sau decizii greșite ce ne afectează și avem tendința să vedem lucrurile „în negru”. Îmi exprim aici speranța și credința acesta nu va fi cazul României în 2013. Dacă politicienii ce conduc România vor decide să profite de situație, 2013 poate fi anul ce va institui baza creșterii României  în anii ce vin, pentru toate motivele pe care le-am detaliat mai sus și nu numai.

2013: Probabil cel mai critic an al acestui deceniu

Majoritatea politicienilor români au fost mult prea ocupați anul trecut cu certurile și polemicile politice. Toată această „petrecere“ trebuie să înceteze pentru o perioadă de timp pentru că este nevoie și de multă muncă. După alegerile din Septembrie din Germania, Europa va intra într-o nouă eră și cei care vor fi pregătiți vor beneficia cel mai mult până în 2020.

2013 este anul care va marca viitorul României. Va fi oare încă o șansă pierdută?

Sau poate va fi momentul zero al unei Românii ce a beneficiat de statusul ei politic și economic și a pășit cu succes într-un nou început?

Voi ce credeți?

Share

Romania îți mulțumesc! Românilor vă mulțumesc!

de Ilias Papageorgiadis @Luni, 21 ianuarie 2013, 12:03 în

Pe 21 Ianuarie 2004 avionul din Salonic a aterizat pe aeroportul Otopeni și am deschis un capitol nou în viața mea (fără să realizez asta atunci). Am venit in România! Pe 21 ianuarie 2008 am decis să încep primul blog din România (și Balcani) pentru imobiliare. Nici în 2004, nici în 2008 nu mi-am dat seama că aceste decizii ar fi putut să îmi schimbe viața.

Astăzi este o zi mai specială pentru mine. Împlinesc 9 ani de când sunt în România și 5 ani de când scriu pe blogul meu. Doresc din tot sufletul să mulțumesc tuturor pentru că m-ați primit în țara voastră și împreună cu zeci (sau sute) dintre voi am realizat lucruri importante, mari, pe care niciodata nu m-am gândit că le-aș fi putut realiza.

Îți mulțumesc mult România! Vă mulțumesc mult românilor! Sunt sigur că în următorii 9 ani vom colabora și mai bine, construind un viitor comun mai bun. 

Ilias Papageorgiadis

Share

Crăciun Fericit și un An Nou plin de realizări!

de Ilias Papageorgiadis @Miercuri, 19 decembrie 2012, 18:02 în

 

Vă urez un Crăciun fericit și un an nou mai bun și prosper. Îmi doresc ca voi, colegii, familia și prietenii voștri să vă bucurați de sărbători pline de fericire și înțelegere. Ne vedem pe 7 ianuarie 2013 cu noi analize și știri despre piața din România!

Share


Mircea Meșter

În fața plutonului de execuție

de Mircea Meșter @Duminică, 9 decembrie 2012, 1:33 în
Povestea care urmează este despre eroi, despre surprize, despre lucruri pe care unii le trăiesc o dată în viață, iar pentru alții înseamnă viața în sine. Povestea care urmează este despre oameni, nu despre fotbal. Serios. Nu despre fotbal. 1950 După 12 ani de secetă cauzată de al doilea Război Mondial, lumea fotbalului începea să [...]

Betty

de Mircea Meșter @Luni, 13 august 2012, 2:00 în
Povestea începe undeva în vara anului 1900, la Paris, la a doua ediție a Jocurilor Olimpice moderne. După Olimpiada care a avut loc la Atena în 1986, prima organizată sub egida Comitetului Internațional Olimpic fondat de baronul Pierre de Coubertin, sportivii urmau să ajungă în 1900, în buza secolului al 20-lea, la Jocurile Olimpice de [...]

Cât pierdem din ce am putea să câştigăm?

de Mircea Meșter @Miercuri, 8 august 2012, 17:26 în
Să spunem că Porsche aduce 10 echipe a câte patru jurnalişti din estul Europei prin România. Cu o caravană care a conţinut 16 exemplare Panamera şi vreo 30 de exemplare 911 şi Boxster, modelele sport de afiş ale mărcii germane. Să spunem că oamenii ăştia ajung pe Transfăgărăşan într-o zi excepţională de joi şi că [...]

Dragos Manac

Google Apps Free este pensionat. Ramanem cu Apps for Business!

de Dragos Manac @Vineri, 7 decembrie 2012, 12:41 în

"Wishes won’t wash dishes"

Google a anuntat ca de azi serviciul Google Apps nu mai este disponibil in varianta gratuita (Free) pentru 10 utilizatori. Este un anunt important, deoarece serviciul este folosit deja de 5 milioane de companii in intreaga lume, iar in Romania are zeci de mii de utilizatori. Schimbarile vor fi aplicate doar noilor utilizatori, cei vechi nefiind afectati. 

Suita Google Apps include Gmail, o suita colaborativa office online numita Docs, stocare in cloud prin Drive, o solutie Calendar si multe alte componente. Este extrem de populara deoarece poate fi instalata pe domeniul utilizatorului (ex: companie.ro), este usor de folosit si se integreaza perfect cu dispozitivele mobile.

Estimarea mea este ca in Romania sunt intre 10.000 si 20.000 de companii mici care folosesc serviciul Google Apps gratuit. Retragerea sa va avea cu siguranta un impact. Google nu ofera cifre exacte pentru fiecare tara, de aceea estimarea mea se bazeaza pe un raport dintre numarul utilizatorilor de Internet, numarul de companii locale si totalul domeniilor inregistrate.

Un pic de istorie: Google Apps a fost lansat in 2006, fiind prima solutie de email si colaborare in cloud destinata companiilor de orice dimensiune. Prima versiune a oferit gratuit accesul a 250 de utilizatori per domeniu. In 2007 limita a fost scazuta la 100, in 2009 la 50 de utilizatori, iar in 2011 au ramas 10 utilizatori. Ieri, 6 Decembrie 2012, Google a anuntat ca varianta gratuita nu mai este disponibila, existand doar o perioada de proba gratuita timp de 30 de zile, pentru oricati utilizatori.

Ce se intampla cu cei care si-au activat serviciul cand era gratuit? Nimic. Acesta functioneaza in continuare, cu limitarile de la data activarii (unele domenii au 250 de utilizatori, altele 50 sau 10). Serviciul este in continuare gratuit. Daca numarul de utilizatori alocat este depasit, atunci clientii trebuie sa treaca la varianta Apps for Business si sa plateasca pentru toata baza de utilizatori.

Cat costa Google Apps for Business? 40 de euro anual sau 4 euro lunar per utilizator. Un cost care sub jumatate pretul total al oricarui serviciu similar. Pretul include SLA, suport si activarea oricarei noi functionalitati pe durata abonamentului. Nu exista costuri ascunse. 

Ce se ofera in plus in varianta Apps for Business?  Garantia serviciului, minim 99.9% disponibilitate, 25GB stocare pentru email,  contract cu Google Irlanda guvernat de legislata UE (nu SUA), suport tehnic samd. 

Google Apps Free a fost, vreme de 6 ani, un produs exceptional. Cu toate limitarile sale, cred ca a fost atat de bun incat a concurat varianta comerciala. In Romania, ca si in restul tarilor cu o putere scazuta de cumparare, solutia Free a fost mereu cea mai populara. Pretul, 3-4 EUR, este minuscul comparat cu serviciul adus – scapi de grija arhivarii emailurilor, de antivirus si antispam de email, ai o interfata web intuitiva si sincronizare perfecta cu tableta sau telefonul mobil.

Ce surprize de pret ne mai rezerva Google? Niciuna. Miscarea anunta azi era prevazuta de ani buni. Politica de preturi a Google este foarte simpla: preturile nu scad, nu cresc, nu se ofera discounturi. Cu siguranta Gmail va ramane mereu gratuit. Pretul Apps for Business nu se va schimba. Orice firma, oricat de mica, isi poate permite acest serviciu. E un serviciu business critical ce costa lunar, per utilizator, cat o cafea la Starbucks. Experienta mea cu clienti Google Apps de dimensiuni mici imi spune ca va exista o usoara revolta, urmata de o analiza competitiva a ofertelor de pe piata, ce se va incheia cu folosirea solutiei Apps for Business. Concurentul principal, Office 365, e in continuare mult mai scump si limitat ca si functionalitate la platforme Microsoft. Mi-ar placea sa fac o comparatie directa de pret, dar e imposibil, dat fiind sistemul de licentiere al Microsoft. As spune cu aproximatie ca Office 365 este cel putin dublu ca si cost total.

Si daca vreau sa plec cu datele de la Google? E o intrebare legitima, pe care o aud des. Poti sa pleci de la Google la fel de usor cum vii la Google – detalii pe pagina echipei interne a Google denumita Data Liberation Front, echipa care ofera uneltele si formatele pentru mutarea datelor de pe platformele Google.

Modelul de business al Google este bazat pe veniturile din publicitate. Asa au fost sustinute costurile pentru Apps. Utilizatorul final deseori are impresia ca serviciul este complet gratuit, deoarece nu cunoaste metodele prin care Google isi asigura un venit. Stim ca nu exista "pranz gratuit", nu la infint cel putin. Platforma pentru Google Apps a evoluat in cel mai mare mediu de mesagerie si colaborare online din lume. Era nevoie ca si clientii comerciali de Apps sa plateasca pentru a sustine calitatea si dezvoltarea serviciului.  

Cum sunt afectati clientii din Romania? Plata efectiva a serviciului se poate face doar cu cardul, catre Google Irlanda. Dezavantajul este ca firma care plateste trebuie aiba cardul activat pentru plati externe si sa fie inscrisa in Registrul Operatorilor Intracomunitari, deoarce factura vine de la entitate straina. 

Solutia simpla este folosirea unui partener autorizat al Google. Appnor, parte a grupului international Revevol, este cel mai important partener al Google pentru zona Enterprise in Romania. Portofoliul nostru de clienti variaza de la organizatii cu 1 cont Apps pana la peste 2000, din zona comerciala sau educationala. Revevol te va ajuta cu suport tehnic in limba romana, change manegement, training pentru utilizare. Serviciile Google au acelasi pret prin Revevol, insa factura este emisa din Romania, iar clientii pot folosi orice instrumente de plata.

+4 021 569 4657 este numarul de telefon la care ne puteti contacta direct pentru consultanta gratuita pentru orice nelamurire tehnica sau comerciala legata de produsele Google Enterprise (Apps, Geo, Chromebooks, Search). Aflati mai mult pe Revevol.ro

PS: Anuntul de azi a venit ca o surpriza pentru toata lumea. Nu auzisem de vreun plan in acest sens. M-a prins in Mountain View, unde reactia utilizatorilor (nu angajatilor Google) cu care am discutat a fost: "Mai exista si versiunea gratuita?!" :-) Cred ca pentru pietele emergente stirea este importanta, iar in cele mature va ramane un detaliu usor de trecut cu vederea.

Vineri Negre, Servere, Sclabilitate si alte povesti

de Dragos Manac @Marţi, 27 noiembrie 2012, 7:34 în

"Fact without theory is trivia. Theory without fact is bullshit!"

Black Friday inseamna reduceri pentru toata lumea si scalabilitate pentru oamenii tehnici. Anul acesta PR-ul magazinelor online s-a facut in jurul solutiilor tehnice folosite pentru a acomoda cresterea substantiala de trafic din Vinerea Neagra. Evident, problemele n-au lipsit si au urmat traditionalele dezbateri despre costul scalabilitatii.

Pentru mine Black Friday este ziua bacalaureatului aplicatiilor web. Deoarce predic teoria sclabilitatii si in celelalte 364 de zile ale anului, am hotarat sa scriu cateva randuri despre cum functioneaza businessul scalabilitatii, avand experienta acumulata cu clientii Appnor (care au fost online permanent, cu exceptia 2Parale a caror platforma a fost unresponsive sub 100 secunde in ziua respectiva).

Voi cum ati petrecut Black Friday-ul? Eu – pe metereze, in biroul unui magazin online din New York care a avut intr-o singura saptamana o campanie de Grupon, oferta de Thanksgiving si Black Friday. Fiind un startup, au migrat catre o solutie scalabila atunci cand au ajuns la masa critica de utilizatori, iar saptamana trecuta a fost testul de foc. Nu au facut PR pe tema serverelor, pentru ca traficul imens sustinut este o componenta traditionala pentru orice retailer online de pe piete mari. Implicarea in scalarea unei asemenea operatiuni este absolut entuziasmanta!

Cat costa o solutie care sa scaleze la trafic mare? Mult. Costa mult deoarece:

  1. Trebuie sa fie gandita modular, pentru a o putea scala.
  2. Implica extra costuri de infrastructura atunci cand traficul este scazut.
  3. Presupune folosirea unor echipamente de o minima calitate, ce-si dovedesc utilitatea mai ales in asemenea momente.
  4. Necesita o echipa tehnica foarte competenta, cu experienta in scalare, care sa inteleaga fiecare componenta sotfware din spatele magazinului online.
  5. Nu poate fi facuta fara planificare, masurare si testare constanta.

Magazinele online din Romania opereaza cu margini josnic de mici, de aceea principala lor grija de-a lungul anului este cum pot scadea costurile operationale. Serverele si oamenii tehnici sunt o bucata sanatoasa din costurile magazinelor online. Traficul este in mod normal foarte scazut, astfel ca aproape orice server ieftin si orice junior tehnic pot face treaba, mai putin atunci cand apare o avalansa de trafic.

Crapa serverele – este explicatia pe care o auzim de obicei. Serverele in sine rareori crapa, iar asta se intampla doar cand au probleme hardware sau sunt colocate impropriu. Aplicatiile care ruleaza pe acele servere crapa, din cauza volumului de cereri care trebuie procesate. De retinut ca orice solutie este la fel de buna ca cel mai slab element – poate fi vorba de o baza de date cu o arhitectura proasta, cod scris cu picioarele (foarte popular in aplicatii comerciale), apeluri incete catre servicii externe samd. Cata vreme nu stii ce face fiecare element, cu cine interactioneaza, cum il poti masura, cum faci un stress test – e imposibil sa scalezi o aplicatie.

Nu uitati ca magazinele online, ca si jocurile sau siteurile de stiri, sunt in esenta mega aplicatii web. In Romania sunt foarte rare aplicatiile web care au nevoie adevarata de scalare, de aceea cred ca oameni tehnici care sa fi lucrat la construirea unui setup scalabil sunt mult sub 100. Nu va lasasi amagiti de inflatia de cuvinte cheie: node.js, noSQL, Mongo, cloud, autoscale, bonding samd.; sunt doar cuvinte care suna bine in materialele online pe tema scalabilitatii.

Scalabilitatea infinita de la Amazon e alt element din mitologia scalabilitatii. Aud des solutia simpla: “adaugarea de servere create instant cand traficul creste, servere ce preiau din incarcare si scaleaza orizontal aplicatia web”. Desigur, orice om cu un minim de experienta in lucrul cu Amazon sau alta solutie cloud stie ca asemena afirmatii de marketing sunt un mare busllhit in 99.9% din scenariile de utilizare din viata reala. M-as intinde pe zeci de pagini pentru a explica pe scurt motivele, asa ca ma rezum la va asigura ca scalarea, inclusiv in cloud, nu este niciodata simpla sau infinit automatizabila.

Dupa ce trece valul, fie ca se numeste Black Friday, Cyber Monday sau Decembrie :) ramane povestea de marketing. Cifre fascinante – vizitatori, utilizatori simultani, comenzi, conexiuni la bazele de date samd. Imparititi la 5 sau 10 orice cifra anuntata public si ajungeti intr-o zona vecina cu realitatea. Adevarul este ca niste cifre mari pot masca deficiente grave de design sau simpla nepregatire. Deseori costurile scalarii vs. pierderile cauzate de downtime nu justifica investitia. E (mai) corect sa admiti asta, decat sa imbraci toata povestea in marmelada.

Rezumand:

  • Cifrele anuntate si teoriile de scalabilitate pentru Black Friday sunt materiale de PR.
  • Scalabilitatea trebuie sa fie pe agenda tehnica tot anul, nu cateva zile pe agenda de marketing.
  • Solutiile bune costa, vorbele nu. Clienti saraci si cu pretentii vor fi serviti de toti banii, cu vorbe, pentru ca are sens economic.
  • Economisesti mai multi bani atunci cand nu cumperi nimic.
  • Educatia nu se face in ziua de BAC, nici saptamana urmatoare in presa.

Astept cu nerabdare urmatoarea Vinere Neagra. Oare care va fi tema de PR?

 

 

 

Appnor MSP are un nou CEO

de Dragos Manac @Joi, 31 mai 2012, 15:40 în

"The best thing about the future is that it comes one day at a time."

Ma bucur sa pot anunta ca Appnor MSP are un nou CEO, in persona domnului Lucian Bila.

Am ajuns la o faza importanta in cresterea companiei. Lucian e cel mai bun comercial pe care l-am intalnit vreodata. Sunt convins ca va face o treba mai buna ca mine in coordonarea echipei din Romania. Are maturitatea necesara, dar si experienta pe piata locala pentru a asigura succesul Appnor.

Pe viitor ma voi ocupa de business development pe pietele externe. Avem un potential deosebit in afara Romaniei si vreau sa ma concentrez pe a creste compania international. In plus, experienta de pana acum imi spune ca ma potrivesc bine intr-un astfel de mediu. Un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mine ;-)

Nu pot sa inchei fara sa le multumesc celor care ne acorda increderea si ne sunt clienti. La fel si colegilor mei care fac o treaba foarte buna constant. Un merit deosebit au si investitorii nostri, care ne impartasesc viziunea si fac un efort deosebit pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam fara a face compromisuri de calitate.

Toate detaliile despre mutare, ce este si ce face Appnor, in comunicatul de presa.

Back to work! 


doru

Balcaniada de toamna – miercuri plecam

de doru @Marţi, 18 septembrie 2012, 9:23 în

Dragi mei, s-a facut cam urat afara, dar la mine in ochi soarele sclipeste inca. Ma uit spre vest si vad cer senin. Probabil si un val de caldura care s-a retras spre sud, dincolo de lantul Balcanic, spre Adriatica, unde temperaturile arata ca inca e sezon de plaja, soar esi baie in mare. Ati ghicit, saptamana aceasta incepe tura a doua de Balcaniada.

Privesc cu aceiasi ochi optimisti etapa a doua. O etapa la fel de lunga (aproximativ 4000 de kilometri, daca nu mai bine) si 6 tari vizitate, care inchid aproape complet cercul tarilor ce compun Balcanii. Lipseste doar provincia autonoma Kosovo, un teritoriu care are multe frumuseti naturale de dezvelit, dar care se ascunde intr-un climat politic si militar instabil, care il face numai bun de ocolit de turisti.

Nici noi nu vom risca aiurea, asa ca vom lasa aceasta zona alba in Balcani, urmand sa o descoperim in vremuri mai linistite. Revenind la traseu, acesta va cuprinde in ordine Serbia, Muntenegru, Croatia, Slovenia cu retur prin Serbia.

Daca in iunie am impletit sporturile de aventura cu escapadele de wildlife, si de aceasta data focusul nostru va fi similar.

Serbia ne asteapta cu una bucata Clisura sarbeasca, de la baraj pana la Stara Palanka, unde speram sa mai gasim broaste testoase de uscat si vipere, ca in Cazane e cald inca.

Muntenegru ne asteapta cu niste rauri care au sapat chei spectaculoase si unde putem practica un “deep water solo” – escalada deasupra apei, similar cu ce am facut in Buldgaria la Tyulenovo, doar ca de aceasta data apa va fi dulce, de rau si nu apa sarata de mare.

De aici vom vizita o minidelta langa Podgorica unde speram sa vedem pelicani creti (dalmatieni). Dupa o scurta vizita la cetatea Budva vom lua apoi calea drumului de coasta, spre Croatia.

In Croatia avem multe de vazut, prea multe sa le cuprindem intr-o singura excursie, dar nu vom rata pitorescul drum de coasta dintre Dubrovnik si Zadar. In drum vom vedea doua parcuri naturale care nu mai au nevoie de nici o prezentare, Plitvice si Krka. Si vom gasi timp pe drum si de ceva scufundari, sa vedem daca Olympusului TG-1 ii va placea salinitatea Adriaticii la fel cum i-au placut cele din Marea Neagra, Mediterana sau Egee.

Vom urca apoi in punctul cel mai aventuros al Balcanilor, Slovenia. O tara linistita si asezata (a fost doar prima tara care a parasit fosta Iugoslavie, intrand prima in Uniunea Europeana). Totusi, vacantele zbuciumate isi gasesc un teritoriu propice aici. Vom merge cu hidrospeedurile, cu barca de rafting, vom parcurge pe coarda, prin apa un canion foate spectaculos si vom pune cele doua masini Ford pe tren, mergand 50 de kilometri cu masina printre tuneluri intre Mosta Na Soci (locul de pornire a rutei de Smarald – Emerald Route) si pitorescul lac Bled, unde se afla o cetate de unde vom urmari cuiburile de vanturei rosii.

La intoarcere vom slabi putin motoarele. Stim din tura trecuta ca oboseala se isntaleaza dupa zece zile de condus, asa ca pe retur vom practica un sport mai pasnic, vizitarea si fotografierea a doua orase cat se poate de generoase pentru turistii avizi de cunoastere si fotografie: Sarajevo in Bosnia, respectiv Novi Sad in Serbia (in nordul provinciei Voivodina).

Peste toate aceastea adaugati nitel offroad cu Ford Ranger, noul nostru partener de coclauri, putina fotografie cu doua aparate de la Olympus, noul nostru partener foto. Si promitem sa postam pe parcurs fotografii si videoclipuri su sugestii de vacanta pentru voi.

Si inca un anunt: in decembrie planuim o mare expozitie foto unde vom povesti cu toti cei interesati (si va rog sa considerati deschisa aceasta invitatie) aventuri din aceasta dubla expeditie la un pahar povesti.

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for Friends. Sponsor principal: Romtelecom. Partener auto: Ford Romania. Partener foto-video: Olympus Romania

Idei de rute ocolitoare de la Brasov spre Bucuresti

de doru @Luni, 23 iulie 2012, 19:24 în

[later edit] Acum observ ca subiectul este foarte cald zilele astea pentru ca un redactor de la ZF, recunoscand in prealabil ca nu e sofer si ca nu prea circula cu masina, pune in gazeta la loc de cinste o gafa monumentala (in opinia mea) pentru care ar trebui sa il punem sa mearga toata viata de acum incolo pe DN1, zi de zi, sa vada cum e. Asta presupunand ca A3 (tronsonul Stefanesti – Barcanesti) nu ar exista.

In weekend a trebuit sa vin de la Covasna la Bucuresti. Si cum era duminica si era si foarte cald, drumarii nostri dragi s-au gandit sa restrictioneze accesul pe DN1, ca tot e perioada de concedii si nu arunci un ac in spatiile de cazare de pe Valea Prahovei. Oricat as uri eu Valea Prahovei, daca trebuie sa merg spre casa e cam dificil sa o ocolesti. Si totusi… Pentru ca multi soferi se enerveaza, injura sau fac gesturi nesabuite, riscandu-si permisul, integritatea masinii sau chiar viata pentru a ajunge mai devreme sau la timp acasa sau unde au treaba, va propun o trecere in revista a mai multor variante de a ajunge din Brasov spre Bucuresti evitand DN1.

Ruta 1: Brasov – Bran – Campulung – Pitesti – Bucuresti.

O vedeti mai jos, este cea mai lunga ruta prezentata aici, dar are 100 de kilometri de autostrada. Eu o evit pentru ca nu-mi place tronsonul dintre Pitesti si Campulung.

Lungime in kilometri: 160.
Durata estimativa: 3-4 ore.
Impresie artistica pentru priveliste: 2/5.
Traseu recomandat pentru: orice masina.

Ruta 2: Brasov – Bran – Fundata – Sirnea – Ciocanu – Dambovicioara – Rucar – Dragoslavele – Targoviste – Bucuresti.

Este cea mai pitoreasca ruta Brasov – Bucuresti, dar are si 9 kilometri de drum neasfaltat pe tronsoanele Fundata – Ciocanu, respectiv Dragoslavele Stoenesti. (totusi practicabil si curatat chiar si pe acolo in tot timpul anului). Drumul asflatat recent dintre satul Ciocanu (aflat la peste 1200m altitudine) si Podul Dambovitei (cu trecere prin Cheile Dambovicioarei) mi se pare cel mai spectaculos sector.

Lungime in kilometri: 209.
Durata estimativa: 3-4 ore.
Impresie artistica pentru priveliste: 5/5.
Traseu recomandat pentru: orice masina.

Ruta 3: Brasov – Cheia – Valenii de Munte – Ploiesti – Bucuresti. O ruta virajata, cu prea multe camioane pentru gustul meu, dar utila cand DN1 este un calvar. Eu merg rar pe acolo, preferand oricare din celelate rute prezentate aici.

Lungime in kilometri: 179.
Durata estimativa: 3-4 ore.
Impresie artistica pentru priveliste: 2/5.
Traseu recomandat pentru: orice masina.

Ruta 4: Brasov – Sinaia – Moroieni – Fieni – Targoviste – Bucuresti.

Un alt traseu cu un sector de chei, dar nicidecum asa spectaculos precum cel din Cheile Dambovicioarei. Nu scapati de zona de gatuire dintre Brasov si Sinaia, dar poate fi folosit ca alternativa daca auziti ca spre Comarnic e aglomerat sau pur si simplu va miroase a ambuteiaj.

Lungime in kilometri: 188.
Durata estimativa: 3-4 ore.
Impresie artistica pentru priveliste: 2/5.
Traseu recomandat pentru: orice masina.

Si bomboanele de pe tort, alte doua rute scurte si extrem de pitoresti, dar care presupun sa aveti niste masini cu garda mare si cu dotari offroad, dupa caz (specificate la fiecare din rute).

Ruta 5: Brasov – Tabla Butii – Cerasu – Valenii de Munte – Bucuresti.

Povesteam de acest traseu si aici, dar putina lume stie ca mergand spre Tabla Butii ajungeti in Brasov. Aveti mai jos traseul marcat pe harta. Recomandat oricarei masini de teren sau SUV dotata cu reductor. Traseu practicabil vara. In restul perioadelor recomand minim reductor + A/T, iar iarna reductor, MT, troliu si minim doua trei masini pentru traversare. Exclus in perioade cu caderi mari de zapada (cum a fost in iarna lui 2012; eu am gasit o limba de zapada pe acest drum in data de 1 mai 2012 (!)). Traseul este mult mai usor de facut (si de nimerit) dinspre Bucuresti (aveti o panta urata cu sleauri si noroi dinspre Brasov). Din pacate acest drum nu prea e pe nici o harta, eu va arat cu aproximatie pe unde trebuie sa mergeti pentru a ajunge din Cerasu in vama Buzaului.

Lungime in kilometri: 253.
Durata estimativa: 4-5 ore.
Impresie artistica pentru priveliste: 4/5.
Traseu recomandat pentru: orice masina de teren sau SUV cu garda de minim 18 cm. Recomandabil sa aiba si reductor. Traseu de vara (iunie – septembrie).

Ruta 6: Brasov – Sacele – Pasul Predelus – Valea Doftanei – Campina – Ploiesti – Bucuresti.

Un traseu frumos si relativ practicabil, el fiind… un drum judetean in toata regula, trecut pe orice harta, inclusiv pe Google Maps. In perioadele ploioase are o panta severa dinspre Doftana spre Sacele, dar este mai usor de nimerit decat din sens invers. Ca indiciu tineti linia stalpilor de inalta tensiune, ei traverseaza creasta in apropierea drumului, drumul fiind de fapt folosit acum mai bine de 50 de ani pentru caratul materialelor necesare montarii liniei de curent care traverseaza Carpatii de la nord la sud. Traseul nu pune probleme deosebite, totusi este indicat sa nu-l faceti cu o masina prea joasa sau la care sa tineti sa fie intreaga pe la spoilere. Dar nu e necesar 4×4 decat daca ploua sau iarna. Ca idee, ieri pe acest traseu am intalnit un cetatean care facuse traseul cu … un Tico (dinspre Doftana spre Sacele). E drept ca cei din masina erau destul de bulbucati si el usor irascibil ca nu gasea mai repede iesirea pe asfalt, dar pun asta pe seama caldurii si a lipsei apei. Probabil oamenii nu erau pregatiti de aproximativ 40 de kilometri de macadam. Tot pe acest traseu vedeti si un frumos sector de chei in zona barajului Paltinu.

Lungime in kilometri: 173.
Durata estimativa: 4-5 ore.
Impresie artistica pentru priveliste: 4/5.
Traseu recomandat pentru: orice masina cu garda mai mare, nu neaparat 4×4. Traseu de vara (iunie – septembrie).

Mai stiti si alte trasee care evita Sinaia – Comarnic?

[nota: cineva imi spune sa includ aici si Bucuresti - Buzau - Brasov, dar mie mi se pare mult prea mare ocolul. Sunt deja mai mult de 100 de kilometri diferenta, asa ca nu l-as include aici. Voi ce parere aveti?]

Sugestii de weekend pentru bucuresteni (pana in 150 km)

de doru @Sâmbătă, 7 iulie 2012, 17:32 în

Desi sunt un fan al weekendurilor petrecute la mare distanta de casa (printre recordurile mele de weekend numarandu-se Maramures, Belgrad, Devavanya sau Novi Sad – toate aflate intre 500 si 800 kilometri distanta de Bucuresti), sunt convins ca majoritatea cititorilor Inapoidinweekend.ro nu au atata disponibilitate de stat in masina in timpul liber putin din weekend. Asa ca mi-am propus sa va dau alternative de iesit din oras la mai putin de 100 de kilometri (+- o marja, desigur), astfel incat sa nu va mai plangeti de monotonie sau de aglomeratia din Herastrau.

Am vesti bune pentru pescari si iubitorii de wildlife: ei vor afla cele mai multe ponturi utile de a gasi locuri numai bune de a petrece weekendul sau de a face o iesire scurta de sambata, de duminica sau de weekend intreg.

1. Comana (offroad, wildlife)

Un loc mirific, unde Neajlovul construieste inca o minidelta prin meandrarea puternica a cursului de apa. O zona de tip “wetland” unde gasiti o sumedenie de pasari de apa si nu numai. La doar 30 de kilometri de Bucuresti. Atentie, drumurile in zona nu sunt in cea mai buna stare! Inarmati-va cu rabdare si luati-va marja de timp pentru a ajunge in zona.

Nivel grataragii: mediu

2. Clinceni (zboruri de agrement, motoparapanta)

Un aerodrom aflat la doar 25 de kilometri de Bucuresti, unde puteti incerca senzatii tari la inaltime, indiferent cu ce va ridicati de la sol.

Nivel grataragii: minim

3. Muzeul Chihlimbarului

O curiozitate a naturii careia i s-a alocat un muzeu intreg, din pacate prea putin ingrijit si mediatizat. Atentie, drumul de acces a fost bombardat in prealabil. Amatorii de offroad serios pot merge spre Colti sa vada chiliile in gresie – traseu nerecomandat celor care nu au o masina bine pregatita si experienta pe trasee de offroad.

Nivel grataragii: minim

4. Talea (offroad)

Un traseu frumos pentru amatorii de offroad serios, practicabil aproape tot anul (depinde totusi de precipitatii sau de stratul de zapada). Nerecomandat a se face cu mai putin de 2-3 masini bine preparate, cu soferi experimentati. Exclus SUV-uri noi sau masini luate in teste.

Nivel grataragii: minim

5. Calugareni (offroad, wildlife, parapanta)

Un loc aflat la intersectia drumului spre Giurgiu cu lunca Neajlovului. Excelent pentru probe de trial (groapa lui Nike, terase, ravene, mlastini, canale cu apa etc). Zona are o fauna specifica silvostepei (am vazut des aici iepuri, vulpi, caprioare, mistreti, bursuci si multe specii de pasari).

Nivel grataragii: mediu

6. Impotmoliada (offroad, wildlife)

Un alt loc consacrat pentru amatorii de trial offroad. Aproape de Bucuresti, ofera trasee spectaculoase cu vizibilitate buna si pentru spectatori.

Nivel grataragii: minim

7. Lacul Tataru (offroad, wildlife, caiac, pescuit sportiv – crap)

Un loc bine ascuns publicului, in regim privat, dar cu acces pentru cei civilizati. Pontoane disponibile pentru pescarii amatori. Zona este un excelent refugiu pentru amatorii de viata salbatica. Aici puteti vedea pisica salbatica, nevastuica, mistreti, iepuri, vulpi, caprioare. Dintre pasari enumar specii cu care am dat nas in nas de-a lungul a multor vizite la aceasta balta: berze, chire, chirighite, uligan pescar, soim calator, prigorie, striga, corcodel mare, lebaga, starc cenusiu, egreta mica, lisita, cormoran mare, rata mare, rata mica, ghionoaie sura, pescaras albastru, pupaza, dumbraveanca, cucuvea si multe, multe altele. Acces dificil in perioadele ploioase, aveti grija cu ce masina mergeti si pe unde.

Nivel grataragii: minim

8. Nana (offroad)

Un traseu frumos de rallyraid mai ales in afara sezonului estival, care poate fi parcurs in regim de circuit. cu plecare si intoarcere Bucuresti – Nana – Bucuresti. Poate fi combinat cu destinatia Calugareni sau cu Comana, sau cu amandoua, daca aveti suficient timp.

Nivel grataragii: minim

9. Banesti (zboruri de agrement, motoparapanta)

Un aerodrom relativ nou, aflat la doar 65 de kilometri de Bucuresti, unde puteti incerca senzatii tari la inaltime, indiferent cu ce va ridicati de la sol.

Nivel grataragii: minim

10. Sarata Monteoru (offroad, wildlife)

Un loc ideal pentru un weekend scurt, cu posibilitati de cazare bune, cu gastronomie la indemana (e zona celebrilor carnati de Plescoi). Recomand traseul de offroad Sarata – Hales (e drum judetean pe harta, dar pune serioase probleme masinilor fara inaltare, tuturor masinilor in sezonul rece sau in perioadele ploioase sau celor care nu vor sa isi zgarie din belsug masina pe laterale).

Nivel grataragii: maxim

11. Ruse (city break, gastronomie)

Un oras frumos, cu o zona pietonala generoasa in centru, cu restaurante foarte bune (recomand restaurantul Ciflika). Faleza frumoasa si hoteluri cu piscina pe malul Dunarii, cu privelisti pitoresti. Nu aveti nevoie de vigneta bulgareasca (daca nu parasiti orasul). Poate fi combinat cu urmatoarea destinatie.

Nivel grataragii: nu se aplica

12. Ruselski Lom (escalada, speologie, ornitologie, offroad)

Un canion in calcar aflat la doar 70 de kilometri de Bucuresti. Aici gasiti exemplare rare de fauna si flora (broasca testoasa de uscat, lup, vultur hoitar, uligan pescar, barza neagra), dar si manastiri sapate in piatra, pesteri (Orlova Chuka – recomand zona neamenajata), zone de offroad trial (langa Basarabovo) si privelisti extrem de pitoresti in special de pe falezele canionului. Clima blanda relativ tot timpul anului, permite circuite offroad extrem de spectaculoase, de nivel mediu.

Nivel grataragii: minim

13. Bucsani (rezervatie de zimbri, wildlife)

Foarte aproape de Targoviste se afla aceasta rezervatie de zimbri, putin cunoscuta publicului. Accesul se face printr-o sosea de pamant, deci atentie cu ce masina mergeti in perioadele ploioase sau in sezonul rece. Excelenta destinatie pentru familii cu copii care s-au plictisit de parcurile Bucurestiului.

Nivel grataragii: minim

14. Cheia (offroad, moto, wildlife)

O zona frumoasa, indragita in special de amatorii de trasee moto virajate. Posibilitati de cazare bune, variante de circuit spre Valea Buzaului, Valea Doftanei sau Valea Prahovei. Recomandarea mea pentru cei cu masini de offroad – mergeti pana la Tigaile din Ciucas – sunt extrem de spectaculoase si nu solicitati prea mult masinile. Traseu nerecomandat iarna.

Nivel grataragii: maxim

15. Valea Doftanei (offroad, wildlife)

O zona salbatica, cu drum relativ greu cu exceptia masinilor pregatite de offroad. Pentru cei care dispun de o buna orientare in trasee de offroad drumul traverseaza muntii si ajunge in Sacele. Recomandarea mea este sa il faceti dinspre Doftana spre Sacele, in sens invers este relativ greu de nimerit.

Nivel grataragii: maxim

16. Tabla Butii (offroad, wildlife)

Un alt traseu frumos care va permite sa ajungeti spre Brasov fara sa vedeti prea mult asfalt. Recomandat masinilor cu reductor. Recomandarea mea este sa il faceti dinspre Valenii de Munte spre Sacele, in sens invers este relativ greu de nimerit si are o urcare foarte nervoasa (sleauri mari si noroi aproape tot timpul anului) la cumpana de ape.

Nivel grataragii: minim

17. Creasta Baiului (offroad, wildlife)

O alta zona salbatica unde puteti vedea ursi, cerbi, pasari mari de prada (acvile), corbi. Un loc plin de zmeura si catina, pentru amatorii de fructe de padure. Permite trasee deosebit de spectaculoase. Nerecomandat iarna (decembrie – martie) indiferent de masina.

Nivel grataragii: minim

18. Valea Calugareasca (offroad, oenologie)

Un loc binecuvantat de zeul Bachus. Poate fi popas de 1-3 zile la crame, dau vizita de aprovizionare. Trasee spectaculoase de offroad in zona, in special cele spre Cislau (Glod Cislau este un exemplu).

Nivel grataragii: mediu

19. Lacul Bratesti (offroad, ornitologie, pescuit sportiv)

Aici puteti, in afara de a pescui la liber, sa vedeti in tot timpul anului o colonie mixta de egrete, starci cenusii, starci rosii, lebede etc. In sezonul estival apar si berzele nerge, in numar mare in unii ani.

Nivel grataragii: maxim

20. Vulcanii Noroiosi (offroad, wildlife)

Un loc destul de cunoscut, care poate fi vizitat civilizat (zona Paclelor Mari a fost amenajata). De aici puteti merge cu o masina de teren spre Arbanasi, unde veti trece pe langa Vulcanii Noroiosi ascunsi (de la Beciu). Amatorii de offroad serios pot alege drumul spre stanga de la sondele de sus, cu iesire spre satul Balta Tocila si cu intoarcere spre Berca. Destiantia poate fi combinata cu platoul Meledic, Focul Viu, Muzeul Chihlimbarului sau Siriu-Nehoiu.

Nivel grataragii: mediu

21. Platoul Meledic (offroad, speologie)

O zona cu carst de sare. Aici puteti vedea pesteri in sare, un canion in sare sau un frumos lac unde puteti vedea peisaje superbe, mai ales toamna. Atentie, sector de drum greu, e recomandabil sa aveti o masina cu reductor, iar vara sa va mearga aerul conditionat – drum cu mult praf.

Nivel grataragii: mediu spre maxim

22. Focul Viu de la Lopatari (offroad, wildlife)

Un loc cu o tenta mistica – o scapare de gaze care se autoaprind. Recomandarea mea este sa mergeti cu o masina pregatita pentru drumuri grele – ultimii kilometri spre obiectiv sunt pe un drum greu de imaginat soferilor care iubesc articulatiile tefere ale masinilor din dotare. Este preferabil sa ajungeti pe inserat sa vedeti focul dupa ce apune soarele. Poteca este accidentata, deci e bine sa luati cu voi lanterne.

Nivel grataragii: minim

23. Nehoiu-Siriu (offroad, wildlife)

Un traseu frumos din care amatorii de offroad pot gasi multe drumuri la stanga si la dreapta. Judetul Buzau are cel mai mare fond cinegetic, asa ca fiti cu ochii in patru dupa intalniri cu animale. Aici de pilda am fotografiat eu primul meu huhurez mare (o specie rara si greu de surprins pe senzor sau pelicula).

Nivel grataragii: minim

24. Lacul Oltina (pescuit sportiv, ornitologie)

Un las frumos si mare, unde amatorii de pescuit pot aranja de un weekend linistit. Aflat in zona culoarului de migratie ornitologica, lacul are mereu specii de pasari limicole si de prada de oferit amatorilor de ornitologie.

Nivel grataragii: mediu

25. Argedava (offroad, wildlife)

O cetate dacica aflata la putini kilometri de Bucuresti dar putin cunoscuta publicului. Desi este in paragina, situl arheologic ofera o priveliste frumoasa de pe deal. Drumul de intoarcere poate fi facut pe malul Argesului pana la Adunatii Copaceni. Poate fi cumulat ca destinatie cu o vizita la aerodromul de la Clinceni, aflat relativ in drumul de acces prin Bragadiru.

Nivel grataragii: minim

Voi ce alte sugestii de weekend in apropiere de Bucuresti cunoasteti? M-ar ajuta sa veniti si voi cu sugestii sa lungim lista.

[later edit] Daca aveti intrebari legate de unele trasee, nu va sfiiti sa ma intrebati aici, promit sa rapsund tuturor intrebarilor.


Mihail Marcu

Cota de solidaritate - consecinte neasteptate

de Mihail Marcu @Duminică, 3 iunie 2012, 13:55 în
Guvernul introduce în sectorul public taxa de solidaritate de 16% pentru salariile de peste 1000 euro. Acesta este primul pas în strategia creșterii impozitelor pe munca.

Curtea Constituționala își va da seama ca solidaritatea impusă pe baza locului de munca este pe buna discriminatorie, iar Guvernul va fi "obligat" sa generalizeze taxa în cauza sau sa introducă impozitul progresiv. Foarte rapid ajungem la cel puţin 32% impozit pentru salariile peste 1000 euro brut.

Impozitul suplimentar îi va lovi pe cei ce plătesc rate lunare de 350 - 400 euro pentru credite Prima Casa, mai exact cei ce câștigă acum 1000 - 1200 euro net: impozitați cu 32% pentru ce depășește 1000 euro brut, salariații în cauza se vor apropia primejdios de default sau de momentul în care vor trebui sa aleagă ce plătesc mai întâi: mâncarea, curentul sau rata la banca.

alte referințe: declaratii din 2010

Incep fuziunile in sistemul bancar?

de Mihai Marcu @Duminică, 28 august 2011, 11:39 în
Bancile grecesti Alpha Bank si EFG vor fuziona, iar anuntul oficial se va face luni.

Ambele banci sunt prezente si in Romania: EFG prin Bancpost si Alpha prin filiala locala. Marea intrebare este cat de repede vor fuziona operatiunile si in Romania. Ca o prima estimare de necunoscator, as spune ca "primul dintre egali" pe piata romaneasca ar fi Bancpost.





BAC 2011 - Statistici incorecte politic

de Mihai Marcu @Sâmbătă, 23 iulie 2011, 9:36 în
Draga parinte ingrijorat de BAC-ul din 2012,
Daca ai o fata, locuiesti in judetul Iasi, Braila, Suceava sau Botosani, iar specialitatea aleasa este filologie sau matematica, atunci nu te ingrijora prea tare: rata de promovare este peste 75% (din 10 eleve, cel putin 7 trec bacaluareat). 
Daca in schimb baiatul tau zice ca invata din greu sa devina "tehnician" si locuiesti in Arges, Giurgiu sau Dambovita, atunci vestile sunt proaste: cam 2 elevi din 10 trec BAC-ul. Trebuie sa incepi sa cotizezi: fie cotizezi pentru fondul de protocol, in speranta ca la anul nu vor mai exista camere de filmat, fie cotizezi pentru meditatii, de preferat cu profesorii de la profilele filologie / matematica, pentru ca la scoala nu se face scoala.
---

In alt registru ceva mai serios, Diana Coman ne-a facut tuturor un mare bine punand la dispozitie notele de la BAC intr-un format inteligibil. Pentru deja o parte din analize statistice s-au facut deja, revin cu cateva statistici incorecte politic.

Ce mi-a atras in mod deosebit atentia este discrepanta in structura pe sexe a promovabilitatii:





Din 10 promovati, 6 sunt fete, 4 sunt baieti; din 10 respinsi, 6 sunt baieti, 4 sunt fete. 
Acelasi model se repeta in 41 de judete, cu exceptia notabila a judetului Harghita, unde proportia se schimba. Ma abtin de la orice incercare de a explica cifrele de mai sus.

Dezastrul nu este atat de pronuntat la specializarile matematica sau filologie ci la cele de "tehnicieni", ce reprezinta 51% din numarul de elevi:



Specializarile matematica, filologie, stiinte sociale au avut fiecare rate de promovabilitate peste 70%; "Tehnicienii" in schimb au o rata de promovare de 21%.

Care va fi contributia in societate / economie a unor absolventi din specializari precum:
  • Tehnician desenator pentru constructii si instalatii - promovabilitate 13% 
  • Tehnician in industria alimentara - promovabilitate 8%; 
  • Tehnician proiectant CAD - promovabilitate 12%; 
  • Tehnician transporturi - promovabilitate 4% .
Ce se va intampla cu persoanele ce vor locui in case / blocuri unde absolventii de mai sus vor fi implicati in constructie / proiectare / verificare? Lista de meserii si de exemple poate continua.



textier

Sarmalele Reci și Haos.ro @ Bookfest

de textier @Vineri, 1 iunie 2012, 3:38 în
Vineri 1 iunie, 19:00 Concert Sarmalele Reci @ Bookfest – Scena Agora, Pavilion C5. Pe tot parcursul Salonului de carte, albumul Haos.ro e disponibil la standul C43 Jurnalul Național + Gazeta Sporturilor (Pavilion C4), la preț de tîrg! Cumperi, asculți, mesteci Sarmalele Reci.

Răspunsurile mele la Maximum Rock (cu diacritice)

de textier @Miercuri, 16 mai 2012, 15:42 în
Deoarece colegii sarmaliști au de repetat pentru concertul de vineri, mi-a revenit mie sarcina de a răspunde la acest interviu pentru Maximum Rock. Mulțumesc prietenilor de la Maximum, cu deosebire Alexandrei Furnea, pt. întrbările care m-au inspirat și mi-au dat apă la moară… Dacă însă tot am dat răspunsuri cu diacritice, am zis să le [...]

Cristian Dimofte

Viata la curte

de Cristian Dimofte @Marţi, 24 aprilie 2012, 17:31 în

O vorba din batrani ne invata ca cine n-are curte trebuie sa-si cumpere gard. Acest gospodar din Dristor a plecat urechea la izvorul de inteleciune populara, drept pentru care a imprejmuit ceea ce i se cuvine, a tras o scara din balconul neautorizat dar dotat cu centrala termica si a pus niste iedera si mana maicii domnului pentru a se pune la adapost de privirile invidioase. La vara apare masuta, umbreluta si gratarul.

Uniunea Notarilor Publici ar trebui sa ia nota si sa-si revizuiasca grila cu valori orientative, parterul si ultimul etaj nefiind actualmente apreciate la intregul potential. Parterul poate anexa oriand o curte, atat cat permite gradina blocului si, cu o ajutorul unei scari interioare, un racoros demisol e chiar realizabil, dar numai dupa evacuarea pisicilor maidaneze oplosite la subsol. Ultimul nivel nu se lasa nici el mai prejos: un sezlong, o bere rece si nelipsitul gratar, adica un trio de argumente imbatabile, sunt gata oricand sa orneze terasa blocului dupa placul proprietarului de la ultimul etaj.

Culmea optimismului in imagini

de Cristian Dimofte @Joi, 12 aprilie 2012, 22:01 în

Undeva in zona Garii de Nord, am intalnit si fotografiat casa unui prop’ietar optimist care a pornit campania renovarilor de primavara. O singura nelamurire am: garantia “termopanelor” este pe viata? Si daca da, viata cui? A cladirii?

Unele şcoli primare sunt mai bune decât altele

de Vali Petcu @Joi, 23 februarie 2012, 10:40 în
Dacă v-aş pune să numiţi două cartiere din Los Angeles sau din New York, aţi şti probabil mai multe. Americanii, şi nu numai ei, au un cult al apartenenţei la o comunitate locală şi probabil vă sunt cunoscuţi din filme termeni precum “alderman” sau “neighborhood watch”. Înainte de a intra în politică, inclusiv Barrack Obama se ocupa cu aşa ceva. De fapt, oamenii care se bagă în cocină o fac cu ajutorul voturilor comunităţii din care provin, voturi care îl angajează în a o reprezenta. În contra-exemplu, eu până în 2008 nu ştiam cum arată Cristian Poteraş, primarul sectorului în [...]

Adrian Stanciu

Omul din oglindă

de Adrian Stanciu @Miercuri, 11 aprilie 2012, 21:07 în

Acest articol a apărut în ultimul număr al revistei Biz

În mai toate proiectele de schimbare în care suntem implicați, cu rare excepții, tema pe care o primim de la clienți e încadrată într-un mesaj de genul “avem o problemă, oamenii trebuie să se schimbe”. Subînțeles în mesaj e faptul că cei care trebuie să se schimbe sunt ceilalți, mereu ceilalți. Acest lucru e imposibil.

Organizațiile sunt cum sunt, bune sau mai puțin bune, nu printr-o intervenție divină ci prin acțiunea managerilor. De aceea nici o schimbare organizațională nu e posibilă fără o schimbare personală. Cel mai bun instrument de prioritizare a acțiunilor într-un proces de schimbare a organizației e oglinda.

Dar ce e de schimbat și, mai ales, de ce? De regulă, două lucruri. În primul rând, cel mai adesea, sursa problemelor e în filozofia de conducere. Cei mai mulți manageri au învățat să conducă oameni la școala vieții, de la alții. Metodele pe care le-au aplicat au dat rezultate bune, mai bune decât cele ale altor colegi, de asta au și fost promovați până la nivelurile la care au ajuns. De aici concluzia firească că ele sunt bune, că lumea așa e croită, că așa trebuie făcut. Dacă ceva nu merge bine, atunci înseamnă că pur și simplu trebuie să se concentreze să facă mai temeinic ceea ce făceau, să muncească mai mult, să țină mai aproape de subordonați, să se implice mai mult. Adică să facă același lucru mai bine. De fapt, de cele mai multe ori, e nevoie să faci lucrurile complet diferit, câteodată radical diferit. Motivul pentru care nu vezi asta este unul foarte răspândit și care pune multe probleme în conducerea organizațiilor, anume efectul de halou. Ce înseamnă el? Înseamnă că în general nu putem face distincția între lucrurile pe care le facem și care ne ajută și lucrurile pe care le facem și ne încurci. Dacă rezultatul e bun, tot ce am făcut ca să îl oținem trebuie să fi fost bun. Dacă e prost, atunci tot ce am făcut trebuie să fi fost prost. Nu putem înțelege că am reușit datorită unora dintre acțiuni și în ciuda altora. Problema e cu atât mai grea cu cât între factorii de succes se numără cel mai adesea și unii pe care nu-i acceptăm de loc, cum ar fi șansa, condiții foarte favorabile din piață, acces la resurse, etc. Toate aceste motive extrinseci de succes sunt ignorate și atunci e cert că succesul se datorează nouă și lucrurilor pe care le-am făcut. Dacă cumva am avut un eșec, procesul de gândire se inversează. Orice am făcut nu a fost așa de rău, dar am avut ghinion, condițiile ne-au fost potrivnice, nu am avut ce ne trebuie, oamenii au fost proști, și așa mai departe. Rezultanta e că gândirea pe care ne-am așezat la începuturile carierei noastre de manageri se întărește cu fiecare an care trece. Iar punerea ei la îndoială devine din ce în ce mai grea, pentru că presupune punerea la îndoială a întregii noastre imagini despre sine, despre meritele noastre de conducători.

Al doilea lucru de schimbat e ceea ce Chris Argyris, un mare teoretician al funcționării organizațiilor, numea “teoria în acțiune”. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi avem o cale prin care ne punem filozofia în aplicare. În mod ideal ea ar trebui să fie justă, adică ar trebui să producă rezultatele pe care le credem bune. De cele mai multe ori, însă, nu e așa. Urmărind acțiunile cuiva, din afară, vei vedea că ele exprimă, cel mai adesea, o filozofie de viață foarte diferită de cea proferată “oficial” de persoana în cauză. Fenomenul e vechi și general uman. “Fă ce spune popa, nu ce face popa”. Interpretarea generală și facilă, e că persoana e ipocrită sau cinică sau ambele. Cu alte cuvinte că profesiunea de credință e falsă, praf în ochii proștilor. Din păcate nu e deloc așa, nu în cele mai multe cazuri. De obicei e vorba de un fenomen simplu prin care ne ferim de mesajul că nu facem ceea ce credem că e bine. Fenomenul a fost studiat pu lung și pe lat și se numește disonanță cognitivă. Adică dacă suntem puși în fața faptului disonant că facem altceva decât spunem, ne vom feri de acest mesaj prin orice fel de mijloace. Începând cu negarea faptului însuși, trecând prin excepție (“doar de data asta”), relativizare (“toată lumea o face, nu am cum face altfel”), distorsionare (“de fapt nu e așa de rău”), raționalizare (“am un motiv întemeiat să fac așa”) și multe, multe alte mecanisme defensive, care mai de care mai subtile și mai insidioase. Psihologii au identificat mai mult de 24. Rezultatul final e că ne dezvoltăm o paletă de obiceiuri, de strategii și practici de conducere, care duc la un rezultat foarte diferit de cel pe care îl dorim sau așteptăm, dar nu vedem că această diferență ni se datorează nouă și că e în puterea noastră să o eliminăm.

Din această cauză, în orice proiect de schimbare întreprindem, nu plecăm la drum până nu punem liderii organizației în fața acestor două fenomene și nu discutăm cu ei ce pot face pentru a se schimba pe ei înșiși întâi. Pentru că nu există schimbare organizațională fără schimbare personală.

Fantoma statului social

de Adrian Stanciu @Miercuri, 21 decembrie 2011, 23:48 în

Am scris și publicat acest articol în revista Capital, cu un an și jumătate în urmă. Am fost înjurat în fel și chip de comentatori. Și iată, că se întâmplă…

 

După cea a capitalismului și cea a comunismului, o nouă fantomă bântuie acum Europa: cea a statului social. Născut în focurile Războiului Rece, ca un răspuns pseudo-capitalist la binefacerile cu care comunismul ademenea intelectualitatea de stânga, statul social și-a dat măsura propriilor limite. Ca și comunismul, el a produs, printre multe lucruri bune, o mare și periculoasă iluzie: că supraviețuirea fiecăruia dintre noi, ca indivizi, e problema altcuiva decât noi înșine. Perpetuarea aceastei iluzii a dus la o descreștere constantă a numărului celor angajați activ în a-și face o viață mai bună pentru ei și familiile lor și o creștere accelerată a celor care stau cu mâna întinsă la stat, dintr-un motiv sau altul. De la studenți la fermieri, de la pensionari la șomeri, trecând prin multe și variate categorii sociale sau profesionale susținute de stat, numărul celor care beneficiază de asistență a crescut tot timpul până l-a depășit pe cel al contribuabililor. Într-o țară democratică această balanță de forțe a produs o situație foarte periculoasă în care majoritatea inertă și din ce în ce mai mare voteză pentru ca privilegiile ei să continue pe seama unei minorități active din ce în ce mai mici. Rezultatul e colaps total.

Toate statele sociale din lume sunt în dificultate, nu doar România. Noi suntem poate într-o situație mai critică pentru că avem o economie mai fragilă și mai dependentă de bunăvoința schimbătoare a piețelor externe. Dar nimeni nu e scutit de griji. Pentru că toate statele sociale au creat un monstru politic și economic insustenabil, finațat doar prin datorie publică de neplătit vreodată. E un Caritas gigantic, care învârte sume de multe mii de miliarde de euro la nivelul Europei. Oprirea caruselului va avea consecinte inimaginabil de dure. Iar piețele financiare încep să se teamă serios că morișca se va opri.

Din păcate, sistemul e de nereformat. Într-un stat democratic majoritatea va vota mereu pentru a fi ținută în spate de minoritate. Orice încercare de reformă se va lovi de replici dure. Politicieni fără scrupule vor alimenta revolta celor mulți și asistați și o vor exploata pentru câștig politic. Ce altceva este moțiunea de cenzură împotriva guvernului Boc, al cărei rezultat, la ora la care scriu, e încă necunoscut?

Statul centralizat e o invenție recentă și, mai degrabă, proastă. Deși are meritele lui, el nu poate fi furnizor de solidaritate. Solidaritatea socială e importantă, ne-a asigurat supraviețuirea ca specie și face parte din valorile fundamentale ale umanității. Dar ea nu se poate desfășura în termeni abstracți. Și, mai ales, ea nu e altruistă ci reciprocă. Cu alte cuvinte sunt dispus să ajut oameni pe care-i cunosc, care-mi sunt aproape, și de regulă pentru că mă aștept să o facă și ei pentru mine dacă voi fi vreodată în nevoie. Statul social solidar este, deci, din toate punctele de vedere, economic, politic și antropologic, un non-sens periculos. E mort, dar continuă să bântuie. E o fantomă.

Simplitate sau simplism?

de Adrian Stanciu @Joi, 15 decembrie 2011, 23:30 în

O versiune editată a acestei opinii a apărut în revista Biz

Aș vrea să am câte un euro pentru fiecare ocazie când am auzit pe cineva menționându-mi cu mândrie acronimul KISS, adică, pe românește :-) Keep It Simple (acum urmează un zâmbet malițios și eventual o ocheadă) Stupid. După cum puteți intui, mă scoate din minți.

O mulțime din managerii pe care i-am cunoscut au o adevărată obsesie cu simplitatea. Ea e de înțeles. Lumea în care evoluează, sistemele pe care le folosesc, procedurile, instrucțiunile, ghidurile de orientare, toate documentele pe care se sprijină mașinăria conducerii tind să devină mereu mai complicate, până la a fi de neînțeles. De aici nevoia de simplitate, dusă până la un fel de religie.

Să ne înțelegem de la început. Eu nu sunt deloc opus ideii că simplitatea ajută. Există, însă, o distincție importantă între simplitate și simplism. Managerii au ideea că orice e ușor de înțeles e ușor de urmărit și dă rezultate. Până aici suntem de acord. Unde părerile noastre diverg este că nu orice e simplu e și inteligent. Uneori e doar simplu. Iar rezultatele pe care le dă sunt mai degrabă proaste. Albert Einstein spunea: “Lucrurile trebuie făcute cât mai simple posibil, dar nu mai simple de atât”. E=mc2 e o idee revoluționară, genială și simplă. E=mc e și mai simplă. Dar e tâmpă.

Distincția dintre simplitate și simplism se bazează pe disjuncția dintre sistemele complicate și cele complexe. Ca să o înțelegem ar trebui să pornim de la sistemele simple. Am să fac o analogie. Un mecanism bielă-manivelă e un sistem simplu. Oricine îl poate înțelege.

Un automobil e un sistem complicat. El e compus din zeci de mii de părți care interacționează între ele în moduri foarte complicate, deasupra puterii de înțelegere a unui singur om. Desigur, știm generic cum funcționează un automobil, dar nu înțelegem exact cum se leagă toate aceste subsisteme între ele în fiecare moment. Mecanismul, însă, oricât de complicat ar fi, e determinist. Există o legătură logică previzibilă exact între funcționarea diverselor părți. Sistemul a fost creat pas cu pas într-o încrengătură logică și această logică poate fi prinsă într-o diagramă de funcționare, un manual sau un program pe calculator. Fără să îl înțeleagă complet, un tehnician de service cu școala de maiștri la bază și un laptop pre-configurat îl poate depana. Complicația lui poate fi simplificată prin standardizare și automatizare.

Creierul e un sistem complex. Nimeni nu îl poate înțelege și nici o minte rațională nu l-a creat după un algoritm. Părțile lui componente reacționează între ele în feluri imprevizibile, chiar dacă procesele fizico-chimice de bază sunt descifrate. Neuronii nu sunt simple canale de transmitere a impulsurilor ci și generatori de astfel de impulsuri. Complexitatea creierului depășește cu mult puterea rațiunii de a-l decoda. Cu alte cuvinte, el nu poate fi simplificat prin a-l descifra logic. Dacă încercăm asta, trebuie să recreăm pe căi logic-raționale o mașină care să facă, pe cât posibil, ceea ce face creierul uman. Acea mașină e fabulos de complicată iar rezultatul pe care-l produce e fabulos de tâmp. Simplificarea unui sistem complex nu duce, de fapt, la un sistem simplu, la o bielă manivelă, ci la un sistem complicat, greoi, prostesc și lent.

De ce spun toate astea? Pentru că o organizație nu e un sistem complicat ci unul complex. Oamenii interacționează între ei în feluri pe care nici un algoritm nu le poate cuprinde. Încercarea de a ordona acest sistem nu e numai futilă dar și imposibilă iar rezultatul nu e un sistem simplu ci unul complicat. Încercarea de a transforma acest sistem complicat într-unul simplu prin simplificare duce la aproximații grosolane ale realității și la simplism, nu la simplitate. Pentru că adevărata simplitate se obține ridicând nivelul de înțelegere a fenomenelor, nu coborându-l. O altă analogie și un alt exemplu.

În încăperea în care citiți aceste rânduri există un număr mare de molecule de aer. Ele se deplasează în tot felul de direcții, cu tot felul de viteze. Dacă vă faceți mici și călăriți una din aceste molecule nu veți înțelege nimic din sistemul încăperii. Vă veți mișca haotic, vă veți ciocni de obstacole și de alte molecule, vă veți schimba des direcția și viteza. Totul e haos și imprevizibil. De pe scaunul de pe care stați, însă, lucrurile sunt mult mai clare. Aerul are o presiune de 10,1325 KPa, iar dacă-i reduceți volumul la jumătate, presiunea se dublează. Nu știți ce face fiecare moleculă, dar puteți ști ce face sistemul. La nivelul observației umane, sistemul e predictibil. La nivelul moleculelor, e haotic.

Încercarea de a face un sistem performant prin a descrie în amănunt ce are de făcut fiecare membru al organizației, în a-i prescrie exact indicatorii de performanță, până în cele mai mici detalii, și în a-i da obiective clare către care să se îndrepte, pentru fiecare dintre ei, are aerul de a face ordine într-un sistem complex. Dar nu e așa, e o iluzie. În realitate, această simplificare și ordonare produce un sistem greoi și complicat, care introduce aproximări grosolane ale felului în care oamenii interacționează și introduce mai multe distorsiuni decât claritate. Dacă, însă, ne-am ridica un pic nivelul înțelegerii am vedea că la nivelul grupurilor oamenii tind să se alinieze unei cauze comune și să facă eforturi către ea, dacă scopul are semnificație și sens pentru ei. Nu e nevoie să le prescrie cineva fiecare pas, se adaptează. Cu alte cuvinte, am putea conduce echipe mari cu mecansime simple și puține, dacă am ține seama de dinamica naturală a grupurilor. Încercarea de a prescrie această dinamică prin proceduri nu e simplă, e doar simplistă.

Sistemele complexe au adesea legi simple după care funcționează, dacă aveți răbdarea și înțelepciunea de a le înțelege și curajul de a le opera după legi generale, relativ imprecise și care nu-și propun să explice în detaliu cum interacționează părțile între ele. Dacă sistemul e bine gândit, el se va așeza singur în coordonatele potrivite. În teoria sistemelor acest fenomen se numește “emergență”. Imaginați-vă următorul scenariu. Se dă o cameră de cca 200 mp, spațiu deschis. În ea există 30 de oameni. Le cereți să se așeze relativ spațiat în cameră, să umple locul, fără să se înghesuie. Acum cereți-i fiecăruia dintre ei să-și aleagă, la întâmplare, doi coechipieri în sală, oricare ar fi ei, fără să le dezvăluie asta. După ce vă asigurați că i-au ales, cereți-le să se așeze la distanță egală de ei, nu neapărat în aceeași linie, dar la distanță egală de ambii. Cereți-le să facă asta prin mișcări lente, ca să nu iasă busculadă. Vă imaginați ce haos? Fiecare se poziționează față de fiecare altcineva, totul se mișcă mereu. Cam cât timp credeți că le ia până își găsesc echilibrul? O veșnicie? 1h? 10h? Ați dat o predicție?

Acum urmăriți acest film. Și ascultați întrebarea moderatorului de la sfârșit.

 

 


cipinicolae

Falimentul fondurilor europene in Romania

de cipinicolae @Luni, 27 februarie 2012, 13:04 în
  Falimentul fondurilor europene in Romania De ce Romania nu reuseste sa cheltuie decat o mica parte din fondurile structurale si de coeziune? Care sunt cauzele pentru capacitatea redusa de absorbtie sau pentru incompetenta multora dintre angajatii din sistemul de gestionare a acestor fonduri? De ce esueaza multe dintre proiecte? Din ce am vazut in ultimii 5 ani, concluzionez ca totul se reduce la natura romanilor… anume romanii nu sunt finalizatori! si prea putin implementatori. Romanii sunt, in genere, buni la toate: la politica, la fotbal, la talk-show-uri… dar nu sunt finalizatori. Ce sunt finalizatorii? Dar implementatorii? Pentru cine nu a auzit de Belbin si Rolurile in cadrul echipei, ii recomand sa consulte www.belbin.com. Nu trebuie sa luam teoria lui Belbin ca asigurand solutii pentru problema Romaniei in implementarea fondurilor europene nerambursabile. Dar am putea sa analizam modul de gestionare a acestor fonduri din perspectiva nevoii de resurse umane calificate, competente si dornice sa faca performanta. Astfel, daca verificam cele 9 roluri definite de Belbin pentru munca intr-o echipa, putem descoperi ca romanii care lucreaza in legatura cu fondurile europene nerambursabile sunt: creativi, coordonatori, modelatori, lucratori in echipa, investigatori de resurse, monitori si, mai ales, specialisti. Dar romanii care se ocupa cu fondurile europene sunt mai putin implementatori si, mai grav, chiar si mai putin finalizatori. In teoria Lui Belbin, finalizatorii sunt meticulosi, constiinciosi, anxiosi, perfectionisti… iar implementatorii pun ideile in practica si organizeaza munca necesara pentru a atinge obiectivele si obtine rezultatele. Vi se pare ca vorbim despre romani in general? Sau doar despre o mica parte dintre ei? Despre oamenii care lucreaza cu fondurile europene Nu ma refer aici doar la cei care lucreaza in ministere sau agentii subordonate, organisme intermediare si alte structuri de stat care gestioneaza fondurile din perspectiva finantatorului. Ma refer aici si la consultanti, proiectanti si experti in diferite domenii, care participa la realizarea de proiecte sau documentatii de proiecte; care participa la implementarea de proiecte sau care, in diverse stadii verifica proiectele. Ma refer, de asemenea, si la beneficiari, la conducatorii diverselor organizatii care acceseaza fonduri. Conteaza castigarea proiectului, semnarea contractului de finantare Cand am aflat care sunt sumele repartizate Romaniei si disponibile de utilizat din fonduri structurale si de coeziune, respectiv din fonduri pentru dezvoltare rurala si pescuit, am fost cu totii incantati: peste 30 miliarde de Euro. Toata lumea exulta si se bucura de norocul care ne-a lovit. 4-5 miliarde de Euro pe an de cheltuit pentru o economie in curs de dezvoltare este mana cereasca. Din mai toate zonele politice, administrative, ong-iste si altele au inceput sa-si dea cu parerea creativii, investigatorii de resurse, monitori, specialistii… Nu prea se vedeau implementatorii, care aveau inca de lucru cu fondurile de pre-aderare. Si nimeni nu se gandea la finalizatori. Din 2007 si pana in prezent putem nota realizari precum: autoritatile au lansat cu tam-tam diverse linii de finantare, de multe sute de milioane de Euro fiecare, dar inca nu au finalizat vreuna… consultantii au facut mii de proiecte, dar putine dintre acestea [...]

Cum sunt fentate regulile in cazul achizitiilor de publicitate media

de cipinicolae @Miercuri, 15 februarie 2012, 21:00 în
Utilizarea banului public ar trebui facuta in spiritul eficientei si eficacitatii. Altfel spus, toti cei care au de achizitionat ceva, din bani publici, ar trebui sa cumpere tot ceea ce isi propun, de cea mai buna calitate si la cel mai mic pret. Aceste principii ar trebui sa stea la baza activitatii autoritatilor si institutiilor [...]

Noi reglementari pentru cresterea absorbtiei fondurilor europene ???

de cipinicolae @Vineri, 11 noiembrie 2011, 14:12 în
V-ati intrebat vreodata ce gandeste un om care lucreaza cu fonduri nerambursabile (politician sau responsabil intr-o autoritate a statului care gestioneaza fonduri)? Stiti voi, oamenii aceia de la care asteptam sa faca reguli mai suple, sa evalueze proiecte mai repede, sa ajute beneficiarii de finantare etc…  Eu am lucrat intr-o structura de minister care gestiona fonduri si imi aduc aminte ca, la un moment dat, printre noi toti [...]

Merlin

Cadoul de Sarbatori pentru ONG, Intreprinderile  sociale la norma

de Merlin @Vineri, 10 decembrie 2010, 13:40 în
Am primit pe email de la un prieten urmatorul text. Mi-a scris ca noi pe Hotnews.ro scriem rapid despre ceea ce declara Basescu si Geoana, dar ca despre ceea ce se intampla in viata reala reactionam greu. De aceea ma grabesc sa-i public textul: Conform Ghidului Solicitantului – Conditii Specifice pentru cererile de propuneri de [...]

Cum am dislocat televizorul din casa

de Merlin @Luni, 26 iulie 2010, 9:57 în
(Un articol aparut in Dilema, cam gratuit si cam speculativ ) Televizorul este asociat cu ideea de “casa”, de spatiu personal si familial, dar aceasta perceptie se modifica sub presiunea unei reechipari a omului de astazi cu dispozitive mobile. Televizoarele vor deveni tot mai performante, insa “magia” ecranului va disparea. Din ce in ce mai [...]

Dilema stirilor pe bani sau cum s-ar putea destitui jurnalismul clasic

de Merlin @Sâmbătă, 17 octombrie 2009, 11:31 în
Am scris un articol in Dilema despre ideea de a cere bani pe pentru stirile online. Nu spun asta in articol, dar cred ca daca lucrurile chiar vor merge in directia asta,  esecul ce va urma ne-ar putea duce la o rupere radicala de jurnalismul traditional. Adica in loc sa-l conserve, asa cum isi doresc [...]

Ioana Avădani

Să psihanalizăm proiectul legii jurnalistului (Ghişe)

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 23:09 în
În conferinţa de presă de azi, dl. Ghişe ne spune: “Situaţia periculoasa în care sunt jurnaliştii în raport cu patronii de presă poate duce la deprofesionalizarea acestora, făcându-i nişte manipulatori de interese patronale necunoscute populaţiei.” El a adăugat ca doreşte “reglementarea conceptului de jurnalism, precum şi diminuarea abuzului autorităţilor sau patronilor de mijloace de informare [...]

Presa şi Strategia Naţională de Apărare

de Ioana Avădani @Miercuri, 29 septembrie 2010, 9:21 în
De mult nu am mai văzut unanimitate de păreri într-un grup mai mare de trei persoane – dar ieri mi-a fost dat să văd politicieni, oameni de media şi ONG-işti susţinând, timp de trei ore, aceeaşi idee: nu amestecaţi presa şi siguranţa naţională. Am participat (şi moderat – cu greu!) o dezbatere pe marginea Strategiei [...]

Au disparut criteriile tehnice obligatorii pentru contractele de publicitate?

de Ioana Avădani @Joi, 23 septembrie 2010, 18:36 în
ANRMAP a lansat in dezbatere publica un Proiect de Ho t ă r â r e pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de [...]

Teo

O chestiune de onoare? A cui?

de Teo @Luni, 27 septembrie 2010, 12:22 în
Ministrul de interne si-a anuntat demisia de onoare dupa ce mai multi politisti s-au dat in stamba in fata Palatului Cotroceni. Foarte frumos, emotionat,  la tati ni-i greu.  Demisia domnului Blaga nu rezolva insa o problema mult mai concreta.  Cine … Continue reading

Ministerul de Externe finanteaza un documentar animat

de Teo @Duminică, 12 septembrie 2010, 23:07 în
Ministerul de externe a anuntat  ca va oferi un grant de 50.000 de euro pentru finalizarea documentarului animat  ”Crulic – sau drumul spre dincolo”. Filmul reconstituie poveste tragica a romanulu Claudiu Crulic,  mort prin infometare in urma cu doi ani, … Continue reading

Pururea tanar, infasurat in revendicari

de Teo @Sâmbătă, 4 septembrie 2010, 12:27 în
I-am ramas dator lui Iulian cu un raspuns la o leapsa pe tema unei posibile greve a ziaristilor si institutiilor de media.  Pe scurt,  nu cred ca o greva a presei e necesara, utila si nici macar amuzanta.  Si spun … Continue reading

petrea

Un avertisment ignorat

de petrea @Marţi, 14 aprilie 2009, 14:26 în
In general, reuninile G7 si G20, forumul economic global de la Davos si alte intalniri ale oamenilor politici de prim rang, ale directorilor executivi de succes, cat si ale altora care au trecut prin scoala de “leadership” a vietii, nu sunt altceva decat prilejuri pentru poze de grup, zambete false si interviuri in aer liber [...]

Traduttore, traditore

de petrea @Sâmbătă, 14 martie 2009, 7:21 în
Conversatie despre FX: A: Mai creste euro? B: Fata de ce? A: Fata de cat e acum. Ce faci cand esti jurnalist de business la un ziar financiar si iti trebuie stiri pentru site-ul ziarului? Deschizi platforma de stiri si cotatii in timp real, apesi F9, tastezi EURRON= si astepti. Mai devreme sau mai tarziu tot pica o stire. [...]

Falimentul analistilor de pe Wall Street

de Sergiu Mihai-Popescu @Vineri, 13 martie 2009, 14:28 în
Intr-o piata aflata pe un trend descendent de aproximativ un an si jumatate, cu o accentuare a scaderilor in ultimele 6 luni, orice “bear market rally” este o oportunitate pentru diversi analisti ai fenomenului bursier de a proclama bottom-ul indicilor. Si acum ne aflam intr-un astfel de moment:  indicele S&P 500 a stabilit pe 9 [...]

Asigurari si Pensii

Top 5 articole cele mai ...


Life
A million times - timpul, afisat cu 600 de indicatoare
Un ceas nu are nevoie decat de doua indicatoare...
Prima impresie: HTC One
Modelul One este in acest moment cel mai bun telefon...
FOTOGALERIE Veneno, cel mai scump Lamborghini construit vreodata
Masina disponibila intr-o serie limitata de doar 3 exemplare...
Bancul zilei: Rusul vrea sa se sinucida
Un rus, satul de viata plina de umilinta pe care o ducea in Rusia, se hotari sa se sinucida. Dar cum? Otrava nu se gasea, pistol nu avea, bani sa-si cumpere o franghie solida nu avea... Asa ca se gandi bine si ii veni o idee. Se duse in Piata Rosie, se aseza in fata...
Clipul zilei: Interviuri amuzante
O colectie de interviuri amuzante in care protagonistii se intrec in declaratii hilare :)
citeste mai multe articole din LIFE
Distractie si confort maxim la pret modest. Pensiune Azuga-Casa Barcaru. Cazare 28 locuri, bucatarie si bar. Rezervari: 0744.302.373, 0244.326.418
S-a dat START-ul la sezonul nuntilor! Inscrieri urgente! Castiguri garantate! 0730.32.32.16
Google Apps Business si Managed Hosting in Romania, Olanda si SUA prin Appnor MSP.
Cel mai mare numar de marfuri si camioane. Peste 10.000 de membri. Bursa de transport nr. 1 in Romania.
Perdele, draperii, falduri romane. Proiectare si montare perdele, draperii, accesorii pentru orice tip de fereastra. Solutii si executii pretentioase. Noi modelam lumina in casa ta! www.lafereastra.ro
Agrocom France, radacina proiectelor tale. Arhitect peisagist, proiecte 2D/3D, plante ornamentale. Universul dvs exterior modelat cu bun gust. www.pepiniera.com
Reduceri consistente la Zaza Pizza: 12 lei pizza. Intra pe pagina noastra de Facebook si afla produsul si parola zilei.
Vrei permis de camion/autobuz, recunoscut in UE? Vino la PILOTAJ PROF BUZAU pentru permis categoriile B, C, CE si D pe autovehicule de ultima generatie!
Auto Grand - Rent a car. Inchirieri autoturisme cu sau fara sofer. Preturi incepand de la 19 euro/zi.
Calm, Putere, Relaxare. Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress.
Fiecare pacient spune o poveste. Enigme medicale si arta de a formula diagnostice. O carte scrisa de Lisa Sanders, cea care prin rubrica din New York Times a inspirat crearea serialului Dr. House. Pe Psihoshop.ro. Carti de psihologie.

Hotnews
Agenţii de ştiri
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti